„Transnistria este gata să intre în componenţa Federaţiei Ruse în calitate de regiune”, afirmă liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov” (FLUX).

    Individul ştie prea bine că, în conformitate cu constituţia Federaţiei Ruse, guvernatorii nu sunt aleşi de populaţie, ci numiţi direct de preşedintele rus. Odată ce favoritul Kremlinului este Evgheni Şevciuk, în cazul intrării Transnistriei în componenţa Rusiei, regimul Smirnov se va dizolva ca o picătură de vodcă într-un pahar cu apă cristalină. Aşa că „tătuca nărodului transnistrean” nu ar risca niciodată în aşa hal. E copleşitoare „dragostea de patrie”, dar propria cămaşa e mai aproape de burtă.

    Nici Rusiei nu i-ar conveni un astfel de scenariu. În cazul în care s-ar continua în această direcţie, ieşirea Moldovei din zona de influenţă a Rusiei va fi inevitabilă. Multora le-a scăpat faptul că nu doar Rusia poate şantaja Moldova cu recunoaşterea independenţei Transnistriei, ci şi Moldova poate şantaja Rusia cu o apropiere de NATO, în cazul recunoaşterii independenţei aşa-numitei „republici moldoveneşti nistrene”.

    Declaraţiile liderului separatist au doar o singură raţionalitate şi un singur scop: obţinerea susţinerii Kremlinului şi a unor cercuri radical proruse de la Tiraspol în adoptarea noului proiect al Constituţiei, care va transforma rmn într-un regim prezidenţial autoritar. Este foarte probabil că unor ştabi de la Moscova le este neplăcut modul în care „bătrânul vulpoi” s-a descotorosit de reformistul Evgheni Şevciuk, liderul Partidului „Ravnopravie”, formaţiune care reprezintă mediul de afaceri din stânga Nistrului, iată de ce Smirnov încearcă să îmbuneze cumva „ochiul atotvăzător”. Atât timp cât nu se ştie cine este „stăpân în casă”, la Moscova, iar atmosfera în cadrul cuplului Medvedev–Putin continuă să fie un mare mister pentru toată lumea, Smirnov este liber să-şi facă de cap cum vrea. Inclusiv să instaureze, vorba lui Şevciuk, „un sultanat” pe malul Nistrului.