- Vă rog să vă referiţi la Congresul mondial al Familiei, desfăşurat recent în Olanda. Care au fost problemele evidenţiate? Trei aspecte sunt de menţionat aici - conceptul de familie tradiţională, studiul potrivit căruia copilul creşte mai bine într-o familie bazată pe căsătorie şi discuţiile despre adopţia copiilor de către minorităţile sexuale... 

- În perioada 10-12 august 2009 în oraşul Amsterdam a avut loc cel de-al 5-lea Congres Mondial al Familiilor. Acest congres a abordat cele mai frecvente provocări la adresa familiei tradiţionale, cum ar fi divorţul, avortul, sărăcia, traficul de fiinţe umane, violenţa împotriva femeilor, abuzul sexual al copiilor, homosexualitatea, bolile sexual-transmisibile etc. Fiind constituit dintr-o reţea de organizaţii pro-viaţă şi pro-familie din diferite ţări, grupuri etnice, sociale, culturale şi religioase, acest congres afirmă că familia naturală este o unitate socială fundamentală, bazată pe uniunea voluntară şi căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Casele de copiii nu pot înlocui grija, afecţiunea şi protecţia părintească

La congres a fost discutată importanţa creşterii copiilor într-o familie bazată pe căsătorie. Familia este cea mai potrivită instituţie pentru creşterea normală a copilului. Casele pentru copiii nu pot înlocui grija, afecţiunea şi protecţia părintească. Valorile morale, abilitatea de a forma relaţii în societate, demnitatea, respectul pentru cei din jur, simţul responsabilităţii, dorinţa de a ajuta pe alţii, toleranţa, spiritul comunitar şi multe alte calităţi se însuşesc cel mai bine de către copil în sânul familiei. Copilul este fiinţa cea mai vulnerabilă şi de aceea are nevoie de protecţia şi educaţia părintească. Cred că adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale constituie o crimă, atât împotriva copiilor, cât şi împotriva familiei naturale.

Când vorbim despre rolul mamei şi al tatălui în creşterea şi educarea copiilor, din punct de vedere anatomic şi psihologic bărbatul şi femeia sunt destinaţi să se completeze reciproc. Rolul mamei este deosebit de cel al tatălui, fiecare contribuind în mod deosebit la educarea copilului.

- Dacă ne referim la aspecte sociale privind familia, în Republica Moldova, în ce măsură sărăcia, lipsa unui loc de muncă şi a unei locuinţe determină numărul mare de divorţuri şi creşterea alarmantă a numărului copiilor abandonaţi? Ce ar trebui sa facă statul pentru a sprijini familia şi a preveni o ulterioară degradare a situaţiei?

Unul din factorii de risc este migraţia populaţiei

- Într-adevăr, situaţia familiei din Republica Moldova se află într-o criză acută, determinată, la rândul său, de o mulţime de factori sociali, economici şi politici. Statisticile sunt alarmante. Potrivit acestora, o femeie din Moldova dă naştere, în medie, la 1,28 copii. Pentru ca o societate să poată perpetua, această rată trebuie să fie nu mai mică de 2,3. Potrivit statisticilor, în următorii 35 de ani populaţia ar putea scădea cu 50 la sută. De exemplu, în ianuarie-iunie 2009 s-au născut 20 171 copii, în timp ce numărul decesurilor înregistrate în aceeaşi perioadă este de 22 098 persoane. Plecarea cetăţenilor moldoveni în alte ţări în căutarea unui loc de muncă şi a unui trai mai decent este una din cauzele care determină creşterea ratei divorţurilor, dar şi a numărului copiilor abandonaţi. Astfel, soţiile îşi lasă copiii în grija soţilor sau chiar ambii părinţi pleacă peste hotare şi lasă copiii fie pe seama bunicilor, în cel mai bun caz, fie pe seama rudelor sau prietenilor. În aceste condiţii, părinţii nu se mai gândesc să dea naştere altor copii ci, mai degrabă, sunt preocupaţi de îmbunătăţirea situaţiei financiare.

Conform ultimelor date statistice, în perioada ianuarie-iunie 2009 din cele 10 293 căsătorii înregistrate, 5 840 s-au încheiat cu divorţ (aproximativ 56 la sută). În anul trecut, 25 la sută din copiii nou-născuţi au apărut pe lume în afara căsătoriei, în timp ce datele Spitalului Nr.1 din Chişinău atestă chiar o rată de 35 la sută. Aproximativ 78 la sută din femeile din Republica Moldova au avortat, în medie, 2 copii. În ce priveşte sprijinul concret al statului la creşterea copiilor, un exemplu elocvent îl constituie indemnizaţiile lunare de doar 230 de lei, oferite femeilor pentru îngrijirea copiilor nou-născuţi.

Statul ar trebui sa ia atitudine în această problemă, prin promovarea unor politici sociale

Aceste politici trebuie însă să fie constructive, orientate spre consolidarea instituţiei familiei. Ar fi necesară elaborarea unui proiect de lege care ar proteja familia de aşa- numitele legi tolerante, care se încearcă a fi promovate de către grupuri de interese. Un exemplu ar fi proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării, creat la comanda minorităţilor sexuale din Moldova, în urma unui lobby financiar puternic, sub pretextul aşa-ziselor presiuni din partea Uniunii Europene (UE) asupra statului nostru în vederea conformării cadrului legislativ la standardele UE. Acest proiect de lege nu este altceva decât o bombă pentru distrugerea instituţiei familiei, un prim pas spre legalizarea homosexualităţii în Republica Moldova, prima etapă de pe agenda comunităţii LGBT.

Un alt exemplu ar fi modificarea art.153 din Codul Penal, la ultima şedinţă a Parlamentului anterior, prin care pedeapsa părintească este calificată ca şi crimă. Este subminată în mod intenţionat autoritatea părintelui. Acesta este un mare rău care va afecta cel mai mult pe copiii şi, în cele din urmă, întreaga societate. Dacă autoritatea părinţilor va fi subminată, copiii nu vor mai avea respect pentru nici o altă autoritate. Deci, astfel de politici sunt distrugătoare şi trebuie revizuite cât mai urgent. 

- Ce credeţi despre iniţiativa recentă privind achiziţionarea de către stat a construcţiilor nefinisate pentru construcţia locuinţelor sociale?

- Nu cunosc prea bine acest subiect, dar cred că orice iniţiativă reală pentru consolidarea instituţiei familiei este binevenită şi benefică pentru întreaga societate.

- Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim mult succes.