1326. Fiecare cetăţean trebuie să fie, în orice moment şi înainte de toate, un servitor devotat patriei lui.

1327. Graţie activităţii nihiliste a acestor trădători criminali ai statului şi ai poporului român (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu – n.n.), a fost distrusă forma de stat tradiţională a ţării, a fost desfiinţată armata naţională şi a fost transformată Academia Română dintr-o instituţie ştiinţifică obiectivă într-o simplă anexă ordinară a guvernului şi a partidului zis „muncitoresc român”. (Oare prin ce este „român” acest partid?) Tot aceşti trădători au desfiinţat şi „Istoria Românilor”, reducând-o, mai întâi, la „Istoria României”, apoi la „Istoria R.P.R.”, instalând în rolul de mare şi indiscutat maestru şi conducător al acesteia pe evreul Mihail Roller, care a săvârşit cea mai odioasă falsificare a istoriei din câte s-au înregistrat până astăzi în vreo parte a lumii.

Notă. Dans macabru la Moscova, dans macabru la Chişinău, dans macabru şi la Bucureşti!

1328. Autorităţile comuniste de la Chişinău împărtăşesc în continuare viziunea sovietică asupra celui de-al doilea război mondial, potrivit căreia România ar fi ocupat Basarabia, la 1941, în timp ce URSS ar fi eliberat-o, trei ani mai târziu, de sub „ocupaţia românească”.

Text reprodus de „Flux”, 1 iunie 2006, cu menţiunea „După BBC”

1329. Noţiunea de totalitarism, indiferent dacă se referă la comunismul stalinist sau la nazismul hitlerist, este singura aptă să ne dea cheia acestui secol (sec. XX – n.n.) străbătut de fier şi de sânge.

Notă. Oamenii de ştiinţă dispun de statistici terifiante în materie de asasinat în masă. Astfel, în fruntea listei celor răspunzători pentru aceste crime se află Stalin cu 42,6 milioane de victime. După el vine Mao Zedong – 37 de milioane de victime.

1330. Cea mai cumplită nenorocire a omenirii de-a lungul tuturor veacurilor a fost treimea dracului: marele tată Marx – părintele minciunii, fiul său Lenin – creator al regatului minciunii, şi Stalin – duhul cel spurcat al inchiziţiei asasine, omul apocaliptic. Ceilalţi despoţi roşii sunt nişte bieţi salahori ai întunericului,

Notă. Filozoful şi publicistul român Nae IONESCU (1890-1940) a fost, în această privinţă, de o plasticitate ieşită din comun: „Omul trebuie să scape pe rând de trei lucruri: când e copil, de scarlatină; când e adolescent, de sifilis; când e adult, de comunism”.

1331. Leviţchi avea o stilistică expresă (şi expresivă), pe măsura vorbirii, nu-i plăcea fraza stufoasă, întortocheată. Îi persifla mai ales pe cei ce nu se cultivau, puneau virgulă între subiect şi predicat, nu cunoşteau concordanţa timpurilor şi alte lucruri elementare pentru un om al scrisului. (…) Ţinea într-un mod aparte la freamătul cuvântului, la căldura şi reconfortanţa scriiturii, la fluxul firesc al sentimentului enunţat.

Notă. Am avut şi eu privilegiul de a-l fi cunoscut pe poetul Vasile Leviţchi, am urmărit şi eu, cu desfătare, scrisul acestui bun român bucovinean, un scris impecabil sub aspect lingvistic, împărtăşesc şi eu opinia lui Mircea Lutic, notoriu promotor al românismului nord-bucovinean, şi anume opinia că V. Leviţchi ţinea foarte mult la „freamătul cuvântului” şi pot întări această afirmaţie cu un extras care nu trebuie să rămână necunoscut: „Când iei în deşert, când trădezi cuvântul, nimic din ce scrii nu răsună şi tot ce zideşti se prăvale, tot ce-mpleteşti se destramă” (poezia „Pentru când trădezi cuvântul”).

 …De acolo, din Tăriile Cerului, Vasile Leviţchi ne roagă, ne imploră: