De data aceasta, am selectat un material revelatoriu, în opinia noastră, articol inserat în paginile publicaţiei pe care o edităm, acum un deceniu. Nu comentăm. În schimb, o puteţi face dumneavoastră, dragi cititori, la adresa noastră electronică, prin fax, în răvaşe sau la telefon.

Marele joc politic al lui Lucinschi este de fapt jocul ruşilor

    Marele joc politic ce se face acum în Republica Moldova nu este la vedere, în Legislativ, în organul suprem al puterii legitime de stat, ci tăinuit, cu cuţitul în tureatcă, la Preşedinţie. Marele joc politic a fost conceput şi pus în mişcarea tuturor elementelor sale de către strategul intrigilor, coborât la noi de la Kremlin, şi l-am numit acum pe Petru Lucinschi. Acest joc nu urmăreşte, cum ar fi fost firesc şi corespunzător amplorii ce o are un veritabil joc mare, un scop strategic nobil, să zicem integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană sau ataşarea ei la Pactul de Stabilitate sau la Planul de Reconstrucţie a Balcanilor, ci instaurarea unui regim autoritar. Scandalurile din jurul unor persoane publice, prăbuşirea unor lideri de partid sau a unor partide întregi, răsunătoarele afaceri de corupţie din Guvern şi Parlament, dezvăluirile senzaţionale despre fiicele ori feciorii unor înalţi demnitari, deşi toate adevărate, justificate legal sau mai puţin justificate, nu sunt decât valurile pe care le ridică din adâncuri marele rechin al vieţii politice de la noi. Iar ceea ce vede opinia publică prin fereastra presei sau a televizorului de stat sunt victimele, bălăceala lor înainte de a fi înghiţiţi de valuri, nişte mucoşi lipsiţi de experienţă sau găinari politici, care nu au înţeles niciodată care sunt adevăratele mize ale politicii ce se face la Chişinău sau au comis eroarea de a trata cu acelaşi scărpinat insolent atât treburile statului, ziua, cât şi afacerile personale, sub giulgiul nopţii basarabene.

    De aceea, nu cred că ar trebui să ne fie milă de ei: au primit exact ceea ce au meritat.

    Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze este că din această mare tulburare instituţia principală a statului, Parlamentul, va ieşi compromisă, iar osatura ei - partidele parlamentare - şubrezite grav, dacă nu în mare măsură distruse. Pentru că se pare că anume ele sunt ţinta finală a atacului prezidenţial - partidele şi, ca efect al exerciţiului democratic, instituţia parlamentarismului -, deoarece numai ele se pot opune eficace regimului dictatorial preconizat de fostul secretar al CC al PCUS. În acest sens, este cel puţin de neînţeles inerţia, lipsa de reacţie a partidelor parlamentare la asaltul pe toate fronturile al masivei maşinării prezidenţiale, angajată de Lucinschi. Cred că este inutil să mai subliniez că acestea ar trebui să-şi reconsidere de urgenţă strategiile politice în raport cu viitorul referendum şi cu instituţia prezidenţială. Primul lucru care nu suferă nici o amânare şi ar trebui făcut în primele zile ale sesiunii viitoare este să se modifice Constituţia, în sensul schimbării modului de alegere a preşedintelui şi al restrângerii prerogativelor sale. Dacă acest lucru nu se va face, Parlamentul va pierde confruntarea, iar consecinţele politice ale unei asemenea înfrângeri nu se pretează acum unor calcule cel puţin estimative.

    Ceea ce se poate afirma acum este că Lucinschi nu pare să acţioneze, aşa nevolnic şi ostatic cum îl cunoaştem din anul alegerii sale, 1996, din proprie iniţiativă. Acelaşi proces de instaurare a regimurilor autoritare este forţat de anumite structuri imperiale ruse în majoritatea fostelor republici unionale, acum ceseiste. Deci, se poate afirma cu suficientă încredere că marele joc politic de la noi este de fapt jocul ruşilor. Din această perspectivă, desluşirea viitorului ce ni se pregăteşte, a consecinţelor pe durată istorică devine un imperativ atât al partidelor parlamentare angajate pe coordonata europeană, cât şi pentru întreaga clasă politică care îşi vede rosturile şi mai ales responsabilitatea în detaşarea de fostul imperiu sovietic.