Factori care cresc riscul de a face epilepsie

    Membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesorul universitar Stanislav Groppa, ne-a spus că nu toţi cei care au convulsii au şi epilepsie. „Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau a altor boli, fără legătură cu epilepsia. În aceste cazuri, persoana nu mai are crize odată ce a dispărut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronică, pe termen lung, care cauzează crize convulsive repetate în absenţa tratamentului, dar, uneori, chiar în ciuda tratamentului”, a menţionat dr. Stanislav Groppa.

    Deşi epilepsia este adesea urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscută. Epilepsia începe adeseori în copilărie sau după vârsta de 60 de ani, deşi se poate dezvolta la orice vârstă.

Factorii care cresc riscul de a face epilepsie sunt următorii:

- existenţa unor cazuri de epilepsie în familie (predispoziţie genetică);

- o rană serioasă la cap (o fractură a unui os al craniului sau o leziune în profunzimea creierului) cu pierderea cunoştinţei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore – cu cât leziunea este mai gravă, cu atât mai mare este riscul de apariţie a epilepsiei posttraumatice;

- o lovitură sau boli care au afectat vasele de sânge din creier;

- tumorile cerebrale;

- infecţii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita;

- intoxicaţii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte toxice sau fum;

- probleme de dezvoltare a creierului înainte de naştere;

- consumul de alcool sau droguri pe o perioadă lungă;

- convulsiile febrile în copilărie;

- boala Alzheimer.

    Însă epilepsia se poate dezvolta chiar dacă o persoană nu prezintă niciunul dintre factorii de risc enumeraţi mai sus. Această situaţie este întâlnită mai ales în formele de epilepsie infantilă.

Tipuri de epilepsie

 Sunt două tipuri de bază ale convulsiilor de natură epileptică:

- Convulsiile parţiale sau localizate sunt determinate de descărcări electrice anormale într-o anume zonă a creierului. Ele pot afecta starea de conştienţă sau doar o parte a corpului, iar apoi pot progresa, se pot generaliza şi pot afecta tot corpul.

- Convulsiile generalizate – descărcările electrice anormale se produc pe toată suprafaţa creierului şi pot afecta tot corpul. La cei care au convulsii generalizate este imposibil de stabilit care este locul de unde au pornit.

Diferenţierea convulsiilor este importantă, întrucât convulsiile parţiale şi cele generalizate sunt tratate diferit, tocmai această diferenţă fiind un factor cheie în stabilirea unui tratament corect.

Sunt mai multe tipuri de epilepsie care pot cauza convulsii parţiale sau generalizate. O clasificare este dificil de făcut. Diferitele tipuri pot avea mai mult decât o cauză, se manifestă prin mai multe tipuri de convulsie şi pot afecta diferite persoane în moduri diferite.

Iată câteva tipuri de epilepsie cu convulsii:

- epilepsia infantilă, până la vârsta de 5 ani;

- absenţele epileptice infantile şi juvenile;

- spasmele infantile (sindromul West);

- epilepsia mioclonică juvenilă;

- epilepsia de lob temporal (cea mai comună formă de epilepsie la adulţi).

    În general vorbind, epilepsia este situaţia în care convulsiile se repetă în timp, fără a se putea prevedea anterior declanşarea crizei. În acest sens, există mai multe forme de manifestare:

- pierderea temporară a anumitor simţuri, cum ar fi mirosul sau gustul;

- pierderea controlului musculaturii;

- pierderi de scurtă durată ale contactului cu mediul înconjurător;

- căderea într-o stare de inconştienţă cu păstrarea funcţiilor vitale.

Diagnosticul epilepsiei

    Acesta se face pe baza unui examen clinic şi a înregistrării grafice a activităţii cerebrale, sub formă de electroencefalogramă. În mod obligatoriu, este necesară excluderea prin examen computer tomografic sau RMN a unei cauze care să inducă manifestările epileptice, cum ar fi tumorile cerebrale.

    „Epilepsia nu este o formă de retardare mentală sau o boală mentală. Deşi câteva forme de epilepsie infantilă sunt asociate cu inteligenţa submedie şi probleme de dezvoltare fizică şi mentală, epilepsia nu cauzează aceste probleme. Convulsiile pot părea ciudate şi pot speria, dar ele nu fac o persoană nebună, violentă sau periculoasă. Astfel, la moment, chiar dacă încă există tendinţa de a izola persoanele bolnave de epilepsie, ele sunt considerate persoane normale, care necesită tratament doar în perioadele de criză”, a adăugat dr. Stanislav Groppa.

    Epilepsia şi convulsiile pe care aceasta le cauzează pot deranja independenţa unei persoane, respectul de sine şi calitatea vieţii. Unii oameni cu epilepsie pot avea greutăţi în obţinerea carnetului de şofer. Pentru femeile cu epilepsie, sarcina poate fi mai complicată sau mai dificilă.

    Copiii şi adulţii pot fi confruntaţi cu discriminarea în şcoală, la lucru şi în ce priveşte viaţa socială, din cauza concepţiilor greşite şi a fricii vizavi de epilepsie.

Tratamentul efectiv al epilepsiei

    Din fericire, tratamentul existent astăzi, corect administrat, le permite celor mai mulţi bolnavi să îşi controleze convulsiile şi să facă faţă bolii. 

    Controlul deplin al convulsiilor presupune consecvenţa în urmarea tratamentului pe care medicul l-a prescris. Dacă folosiţi medicamente antiepileptice, acestea trebuie luate exact aşa cum au fost prescrise. Dacă medicamentele nu au reuşit să controleze convulsiile, deseori este din cauza faptului că tratamentul nu a fost respectat. Este extrem de important să fie păstrat ritmul administrării medicaţiei, cerinţă care poate fi uneori dificilă, mai ales pentru unele persoane mai puţin organizate. 

    Uneori, din greşeală sau din neglijenţă, se poate întâmpla să săriţi peste o doză sau să uitaţi o doză. Însă nu uitaţi, medicamentele acestea trebuie să fie luate regulat! Pe de altă parte, este de înţeles că poate fi neplăcut să iei medicamente de 2 sau de 3 ori pe zi pe termen lung. În plus, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice pot crea tentaţia de a sări peste o doză pe ici, pe colo. 

    Medicaţia antiepileptică va funcţiona însă doar dacă nivelul eficient al medicamentului este menţinut în corp. Medicul specialist va face un program al tratamentului şi al dozelor pentru a menţine nivelul potrivit de medicament în sânge. Lipsa unei doze poate da peste cap tot sistemul.

    Aceeaşi regulă este valabilă şi dacă urmaţi dieta ketogenică. Această dietă înlocuieşte într-o mare măsură alimentele bogate în glucide cu alimente mai bogate în lipide. Evident că nu este o dietă fiziologică, alterând proporţiile clasice; uneori este dificil de urmat, dar poate influenţa în mod pozitiv anumite tipuri de epilepsie. 

    Pe lângă tratament, încercaţi să identificaţi şi să evitaţi lucrurile care pot determina un episod convulsiv:

- somnul insuficient;

- consumul de alcool;

- stresul emoţional;

- hrana nesănătoasă.

    Dacă totuşi continuaţi să aveţi convulsii în ciuda tratamentului, ţineţi o evidenţă a convulsiilor pe care le aveţi (data, ora şi orice alte detalii). Aceste informaţii pot ajuta medicul la modificarea tratamentului.

    În situaţii refractare la tratamentul medicamentos, se poate interveni chirurgical, în scopul extirpării acelei zone din creier care generează convulsiile.

    Chirurgia, o dieta specială (dieta ketogenică), un dispozitiv de stimulare nervoasă (numit stimulator al nervului vag) sau o combinare a acestora trebuie încercată când medicaţia simplă nu controlează accesele convulsive ale unei persoane bolnave de epilepsie.