Boala Parkinson afectează capacitatea unei persoane de a-şi controla mişcările corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, în mod normal, o substanţă chimică numită dopamină. Dopamina este un mediator chimic, prin intermediul căruia celulele nervoase controlează mişcările corpului. În boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamină, se distrug, iar pacientul devine incapabil de a efectua cele mai simple mişcări.

    Legătura dintre boala Parkinson şi factorii de risc este încă în cercetare. Aceşti factori de risc pot fi: factori genetici, vârsta, toxine din mediul înconjurător sau radicalii liberi. Deşi aceste cercetări sunt pe cale să dezvăluie anumite răspunsuri, experţii nu ştiu cu siguranţă cauza acestei boli. Vârsta avansată este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson. De obicei, debutează după 50 de ani, cu toate că boala poate apărea şi la persoane între 30 şi 50 de ani şi chiar, în cazuri rare, la tineri.

    Neurologul de categorie superioară, doctor în medicină, asistent universitar în cadrul Institutului Naţional de Neurologie şi Neurochirurgie, Victor Pâslaru, ne-a spus că tipul şi severitatea simptomelor bolii variază de la un bolnav la altul şi în funcţie de stadiul bolii. Simptomele, care pot apărea la un pacient în primele faze, pot să nu se dezvolte decât în fazele tardive ale afecţiunii la alţi bolnavi.

Cele mai frecvente simptome sunt:

- tremorul (oscilaţii lente şi regulate), de cele mai multe ori a mâinii, a braţului sau a piciorului. Tremorul este unul din primele semne pe care pacienţii sau cei din familia lor îl observă. Tremorul din boala Parkinson apare atunci când persoana afectată de această boală este trează, este în poziţie şezândă sau în picioare (tremorul de repaus) şi cedează atunci când persoana mişcă partea afectată a corpului;

- rigiditatea musculară şi durerea continuă. Unul dintre cele mai comune semne apărute la debutul bolii este reducerea balansării braţului afectat în timpul mersului datorită rigidităţii musculare;

- mişcări încetinite şi limitate (bradikinezie), mai ales atunci când persoana încearcă să se mişte dintr-o poziţie de repaus. De exemplu, mişcarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea poziţiei în pat pot fi dificile;

- slăbirea muşchilor feţei şi a gâtului. Vorbirea şi înghiţirea pot deveni mai dificile şi persoanele respective se pot îneca, tuşi sau pot pierde saliva pe la colţurile gurii. Vorbirea este una monotonă şi şoptită. Pierderea capacităţii de contracţie a muşchilor feţei poate duce la o expresie facială fixă, aşa-numita «mască parkinsoniană»;

- dificultăţi în deplasare (probleme ale mersului) şi în menţinerea echilibrului (instabilitate posturală). Persoanele cu boala Parkinson pot face paşi mărunţi şi târându-şi picioarele, acestea fiind foarte apropiate şi se pot înclina puţin în faţă din talie (poziţia gârbovită), de asemenea există probleme cu întoarcerile din timpul mersului. Balansul şi problemele de echilibru pot duce şi la căzături. Totuşi, aceste probleme, de obicei, apar mai târziu în evoluţia bolii.

Labilitatea emoţională nu trebuie ignorată

    Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome. Constipaţia este obişnuită la aceşti bolnavi. Controlul micţiunii este dificil şi pot apărea urinări frecvente şi imperioase.

    „O persoană afectată de boala Parkinson poate deveni cu uşurinţă o persoană dependentă de cei din jur, o persoană fricoasă, indecisă şi pasivă. Este posibil ca aceste persoane să vorbească mult mai puţin decât vorbeau înainte, să se retragă chiar şi faţă de familie şi prieteni şi să rămână nişte persoane inactive şi retrase, dacă nu sunt încurajate să depăşească momentul. Depresia e foarte frecventă la aceste persoane şi poate fi cauzată atât de modificările chimice ce au loc la nivelul creierului, cât şi ca o reacţie la aflarea veştii că suferă de o boală ce duce la infirmitate. Însă, cu un tratament adecvat, starea pacientului poate fi îmbunătăţită”, a menţionat dr. Victor Pâslaru.

    Diagnosticul de boală Parkinson se bazează pe istoricul medical şi pe un examen neurologic amănunţit. Nu există teste de laborator care să diagnosticheze boala Parkinson.

Levodopa – medicamentul numărul 1 în boala Parkinson

    Nu există niciun tratament care să oprească distrugerea celulelor nervoase ce duce la apariţia acestei afecţiuni. Totuşi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii.

    Tratamentul medicamentos este tratamentul uzual în cadrul bolii Parkinson. Scopul acestui tratament medicamentos este de a suplini lipsa neurotransmiţătorului - dopamina, ce cauzează simptomatologia acestei afecţiuni. Tratamentul este început, de obicei, când simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta nemaiputând să-şi desfăşoare activităţile zilnice. Tratamentul nu trebuie iniţiat la debutul bolii, deoarece medicamentele utilizate în boala Parkinson au un şir de reacţii adverse, iar capacitatea lor de a stopa evoluţia simptomelor se uzează cu trecerea timpului – bolnavul are nevoie de doze tot mai mari de pastile pentru a se simţi bine. Iată de ce e rezonabil să începem cât mai târziu tratamentul medicamentos.

    Tratamentul poate fi diferit, în funcţie de simptome, de vârsta pacientului, precum şi în funcţie de răspunsul acestuia la medicamente. Este nevoie de timp pentru ca neurologul să stabilească o combinaţie eficientă de medicamente, care să-şi facă efectul la fiecare persoană în parte.

    „Astăzi, levodopa este considerată cea mai eficientă în controlul simptomelor din boala Parkinson şi pentru mulţi ani a fost medicamentul preferat în tratamentul bolnavilor cu Parkinson. Totuşi, datorită folosirii acesteia pe o perioadă lungă de timp şi în doze crescute au apărut o serie de complicaţii motorii (mişcări haotice, involuntare din mâini şi picioare), care au fost dificil de tratat. De aceea, unii medici preferă să folosească agoniştii dopaminergici, mai nou apăruţi (cum ar fi pramipexol şi ropinirol), mai ales în primele etape ale bolii sau când boala debutează la o vârstă mai tânără de 60 de ani”, a adăugat dr. Victor Pâslaru. Folosirea acestor medicamente în primele faze ale afecţiunii duc la amânarea introducerii în tratament a levodopei şi astfel se întârzie apariţia complicaţiilor motorii.

     Tratamentul chirurgical poate fi luat în considerare atunci când medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau când efectele adverse sunt destul de severe şi afectează activităţile de zi cu zi ale pacientului. Electrostimularea profundă cerebrală este un tratament nou în terapia Parkinsonului. Această terapie foloseşte impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasaţi printr-o intervenţie chirurgicală în creier. Din păcate, această tehnică chirurgicală nu este implementată în Republica Moldova. Totuşi, în cadrul Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie din Chişinău se efectuează o operaţie de tip mai vechi – palidotomia – cu rezultate remarcabile la bolnavii cu Parkinson. Deoarece nu cunoaştem cauzele apariţiei acestei boli, la moment nu există măsuri de profilaxie a bolii Parkinson. Sperăm că generaţiile viitoare de medici vor elucida această taină şi ne vom putea petrece în tihnă bătrâneţea.