Potrivit unor informaţii care se conţin la Procuratura Generală, Nagacevschi ar fi fost implicat în falsificarea unor acte prin care se urmărea falimentarea şi însuşirea unor întreprinderi de stat în favoarea controversatului businessman, cercetat în câteva dosare penale, Veaceslav Platon, despre care am scris o amplă investigaţie jurnalistică în ediţiile anterioare. Avocatul mai este cercetat pentru tentative de lipsire a patrimoniului prin metode similare aplicate şi în cazul Primăriei Chişinău, Parcului de Troleibuze din Chişinău şi Companiei „Angarskii Neftepererabatâvaiuşcii kombinat”, suma totală a pretenţiilor înaintate de atacatori ridicându-se la 470 milioane de dolari SUA.

    Potrivit unor surse din cadrul Procuraturii Generale, Vitalie Nagacevschi a intrat în vizorul procurorilor în luna iulie 2007, când reprezentanţii unei companii „off-shore”, cu suportul administratorului de insolvabilitate a Î.M. „Cristal-Flor” S.A. (fabrica de sticlă din or. Floreşti), a obţinut de la instanţele judecătoreşti din oraşul Kiev, Ucraina, o hotărâre prin care întreprinderea a fost obligată să achite suma de 4 milioane de dolari SUA companiei respective. Firma „off-shore” se numea „Dagget Groupe LLC” şi era controlată de actualul candidat la funcţia de deputat pe lista AMN, Veaceslav Platon, cel care are în prezent pe rol cel puţin 10 dosare penale intentate de Procuratura municipiului Chişinău pentru estorcări în proporţii deosebit de mari, înşelăciune, şantaj ş.a.

    După încuviinţarea hotărârii instanţei ucrainene de către instanţele judecătoreşti din Republica Moldova, pe data de 4 aprilie 2008, la Oficiul de Executare a Deciziilor Judecătoreşti Floreşti s-a prezentat Vitalie Nagacevschi cu titlul executoriu, contractul de prestare a serviciilor juridice încheiat cu Compania „Dagget Groupe LLC” şi procura eliberată în numele acestei companii şi a solicitat încasarea sumei de 4 milioane de dolari SUA de la fabrica de sticlă „Cristal-Flor” S.A., cerând ca banii să fie viraţi pe contul său personal deschis la B.C. „Investprivatbank” S.A.

    Potrivit informaţiilor de care dispunem, în luna februarie a anului 2008, Procuratura Generală a iniţiat o procedură de urmărire penală, pe faptul tentativei de însuşire a mijloacelor băneşti în sumă de 4 milioane de dolari SUA şi folosirea documentelor false. În cadrul urmăririi penale, în luna iulie a anului 2008, Procuratura Generală a efectuat o percheziţie la sediul întreprinderii „Moldprotectplant” S.R.L., în urma căreia au fost depistate mai multe documente care confirmă implicarea lui Vitalie Nagacevschi la atacurile de tip „raider” efectuate de Veaceslav Platon şi orientate spre obţinerea patrimoniului unui şir de întreprinderi din Republica Moldova, Ucraina şi Federaţia Rusă. În urma percheziţiei, s-a mai constatat că avocatul Nagacevschi a participat la procesele privind lipsirea patrimoniului Î.M. „Cristal-Flor” S.A., Primăriei mun. Chişinău, Parcului de Troleibuze din Chişinău şi Companiei „Angarskii Neftepererabatâvaiuşcii kombinat”, suma totală a pretenţiilor înaintate de atacatori ridicându-se la 470 milioane de dolari SUA.

    Menţionăm că activitatea principală a grupării conduse de Platon era crearea de datorii artificiale agenţilor economici de stat faţă de firmele pe care aceasta le controla. Astfel, după un şir de înţelegeri prealabile cu factorii de decizie, Platon determina întreprinderile de stat să procure utilaje inutile şi la un preţ cu mult peste valoarea lor. În rezultat, acestea îşi creau datorii faţă de Platon, din contul cărora el obţinea proprietăţi personale, prin intermediul mai multor firme „fantome” sau „off-shore”. Prin aceeaşi metodă se practica acapararea de bunuri ale întreprinderilor „cu probleme”, prin spălarea banilor şi prin eschivarea de la plata impozitelor care se ridicau la sume de milioane.

    Operaţiuni de cumpărare-vânzare a utilajului au fost efectuate în perioada 2000-2001 prin intermediul SA „Glodeni-Zahăr” (valoarea tranzacţiilor ridicându-se la peste 7 milioane de dolari SUA) şi SA „Cupcini-Cristal” (în valoare de 3,2 milioane de dolari SUA).

    În anul 2004 au fost scoase peste hotare ilegal circa 4,2 milioane de dolari prin intermediul BCA „Moldindconbank”. Conducerea băncii a încălcat un şir de prevederi şi regulamente bancare, pentru realizarea acestei „afaceri” a lui Platon, care, de altfel, nu a fost singura de acest fel. Situaţii de implicare a factorilor de decizie din „Moldindconbank” au fost şi la acapararea SA „Moldovahidromaş”.

    De exemplu, SRL „Ziarithana”, controlată din umbră de Platon, a procurat în condiţii ilegale pachetul de 23 % al întreprinderii, obţinând credit de la BCA „Moldindconbank”, oferind drept gaj acţiunile procurate, pe care, ulterior, le-a cedat tot băncii. Mai târziu, prin diverse scheme şi cu implicarea instanţelor de judecată a fost însuşită proprietatea întreprinderii, unde au fost utilizate firme şi persoane aflate în relaţii cu Veaceslav Platon.

    O situaţie similară a avut loc şi în cazul SA „Cristal-Flor”, companie strategică de producere a sticlei, pe care, la intervenţia lui Platon, „Moldindconbank” a creditat-o, ca, ulterior, să fie iniţiată procedura de faliment forţat în temeiul neachitării unor părţi din credit (de circa 198 milioane de lei).

    Circulaţia mijloacelor financiare prin firmele dirijate de Platon era efectuată prin intermediul băncii „Moldindconbank”, pe parcursul unei singure zi. Prin astfel de metode, Platon a preluat controlul asupra BCA „Investprivatbank” şi BCA „Moldindconbank”, prin care gruparea sa efectua majoritatea tranzacţiilor bancare. Tot prin intermediul acestor bănci, erau transferate veniturile obţinute ilegal din tranzacţiile cu utilaje, zahăr ş.a., în conturile bancare ale firmelor off-shore controlate, de asemenea, de Platon: „Morganville Enterprise Ltd.” (Bahamas), „Ergo Tech LLC”, „Riverside Express LLC”, „Dagget Groupe LLC” şi multe altele.

    Fenomenul cunoscut ca şi “corporate raiding” sau “hostile bidder” a fost practicat în anii anteriori şi în alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice şi are menirea de a prelua controlul sau majoritatea pachetului de acţiuni al unor companii, în scopul de a servi propriului interes al unor grupări cu mari influenţe asupra instituţiilor statului şi în lumea politică. Aceste tipuri de grupări criminale de tip “raider” s-au conturat foarte bine în ultimii ani şi au fost atent structurate. Ele deţin legături în majoritatea instituţiilor statului cu drept de decizie asupra cadrului economic şi legislativ, pe care le folosesc pentru a le servi propriilor interese şi în scopul unei campanii de preluare abuzivă a unor companii „cu probleme”. Mai precis, “raiderii” încearcă, prin demersuri incisive, să preia controlul marilor companii, fără a se da înapoi de la presiuni, invadare a intimităţii şi chiar persecuţii. Astfel, persoanele care manageriază companii cu un puternic capital şi care servesc interesului cetăţenilor se trezesc în hăţişul unei legislaţii ambigue şi aflate în situaţia de a asista neputincioase la lichidarea întreprinderilor pe care le conduc sau la divizarea acestora în bucăţi, pentru a putea fi preluate apoi cu foarte mare uşurinţă de grupările de interese de tip “raider”.

Vom reveni.

D. I., FLUX