În acelaşi timp, am aflat că decretul de eliberare a lui Smirnov din puşcărie, în anul 1990, a fost semnat de către unul dintre candidaţii electorali de pe lista Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu. Ce a urmat după eliberarea lui Smirnov, o ştie toată lumea – un război crâncen care a curmat sute de vieţi omeneşti.

    Aşadar, avem în faţă două acte de trădare de ţară. Unul deja consumat, adică semnat şi parafat de către binecunoscutul Ion Hadârcă, la altul încă urmează să ne aşteptăm, în cazul în care formaţiunea lui Braghiş ar câştiga, prin absurd, alegerile şi ar ajunge să guverneze ţara.

    Cu Ion Hadârcă lucrurile sunt de mult clare. Acest trubadur al regimului sovietic, fost secretar de partid la Uniunea Scriitorilor, este cunoscut pentru relaţiile confidenţiale pe care le-a avut, de-a lungul timpului, cu fostul prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova, Petru Lucinschi. Postura de câine credincios al lui Lucinschi, cunoscut pentru relaţiile sale profunde în cele mai tainice cabinete ale Kremlinului, i-a adus lui Ion Hadârcă multe beneficii. Pentru zelul cu care acesta a torpilat Mişcarea de Eliberare Naţională şi a slujit, alături de alte aşa-zise elite, cauza rusească în Moldova, Hadârcă a fost răsplătit cu postul de şef al consiliului prezidenţial.

    În prezent, aceleaşi forţe ostile interesului naţional al Republicii Moldova, grupate în jurul ex-preşedintelui Lucinschi, l-au plasat pe Ion Hadârcă pe lista electorală a Partidului Liberal, alături de alte personaje dubioase, cum ar fi, de exemplu, Anatol Şalaru sau chiar Mihai Ghimpu. Scopul celor care îi împing pe aceşti indivizi în viitorul Legislativ este de a controla cât mai multe partide parlamentare, pentru a-şi putea promova afacerile şi pentru a sluji mai bine Kremlinul.

    Cu Ion Hadârcă, repet, lucrurile sunt clare. Haideţi să ne lămurim şi cu Dumitru Braghiş. Aşadar, acesta propune încheierea unui acord special între Chişinău şi Moscova, potrivit căruia teritoriul Transnistriei, patrimoniul şi infrastructura amplasate în regiune sunt transmise de către Republica Moldova în concesiune Federaţiei Ruse pe o perioadă de 30 de ani. În răstimpul concesiunii, se mai conţine în proiectul citat, Federaţia Rusă creează organele puterii în această regiune, asigură justiţia şi valorifică resursele existente, cu excepţia celor enumerate în acordul de restricţii. Bomboana de pe colivă o constituie motivaţia politică a acordului. Ia ascultaţi aici: „30 de ani este o perioadă suficientă pentru ca locuitorii Transnistriei să accepte faptul că acest teritoriu va deveni din nou o parte a RM. Pe parcursul acestei perioade, Moldova şi Rusia vor efectua o politică umanitară, educaţională şi culturală, vor întreprinde măsurile necesare organizaţional-legale pentru ca reintegrarea Moldovei să fie efectuată la încheierea perioadei de concesiune”, se conţine, între altele, în documentul citat.

    Aşadar, un lider politic din topul eşichierului, care a deţinut şi funcţia de prim-ministru, propune cedarea benevolă, necondiţionată, către Rusia a unei porţiuni din teritoriul Republicii Moldova, cu tot cu oameni, infrastructură, resurse naturale. O face cu o mină atât de naturală şi dezinvoltă, încât te face să te îndoieşti serios de facultăţile sale mentale. Mai ales când spune, cu o seninătate dezarmantă, că 30 de ani este o perioadă suficientă pentru ca locuitorii Transnistriei să accepte faptul, că acest teritoriu va deveni din nou o parte a Republicii Moldova. Adică, ne spune fostul premier-biomasă, după 30 de ani de ocupaţie rusească, în care serviciile secrete de la Moscova vor pulveriza şi ultima brumă de sentiment naţional în acest spaţiu, locuitorii Transnistriei se vor dumeri că sunt, de fapt, cetăţeni ai Republicii Moldova! Mare-i grădina ta, Doamne! În Republica Moldova există o puzderie de politicieni care acţionează în detrimentul interesului naţional al ţării şi în favoarea intereselor geopolitice ale Federaţiei Ruse. Unii o fac deschis, fără ocolişuri, alţii îşi ascund simpatiile. Nimănui însă, nici celui mai inveterat prorus din spaţiul Pruto-Nistrean, nu i-a trecut prin minte o astfel de inepţie.

    Dumitru Braghiş este cunoscut pentru iniţiativele sale excentrice. A propus, la timpul lui, impozitarea lăutarilor de la nunţi sau trecerea urgentă a Moldovei la combustibilul pe bază de biomasă. Opinia publică le-a privit ca pe nişte năstruşnicii, care nu prea merită băgate în seamă. De data aceasta însă, căpetenia PSD chiar a întrecut măsura. Din informaţiile de care dispunem, organizaţiile teritoriale Căuşeni şi Ştefan-Vodă ale PSD sunt decise să plece in corpore din echipa lui Braghiş şi Muşuc. Toată lumea ştie că aceste două raioane sunt zone foarte sensibile – foarte mulţi localnici au luptat, în 1992, cu arma în mână pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Unii au murit în război, alţii au rămas schilodiţi pentru toată viaţa. Şi iată că vine unul ca Dumitru Braghiş care propune ca o palmă de pământ din teritoriul moldovenesc să fie cedat duşmanului de moarte – Rusiei. Fără nici o condiţie, fără nici o jenă!

    Nu ne-ar surprinde deloc dacă oamenii de la Căuşeni sau Ştefan-Vodă nu vor părăsi pur şi simplu Partidul Social Democrat. Teamă mi-e că aceşti doi patrihoţi ai Moldovei, cum sunt porecliţi în presă, să nu fie luaţi în furci de foştii combatanţi de la Nistru. Cine ştie, poate că ar merita-o!