Deunăzi am putut să constatăm că cel care pretinde că va fi următorul preşedinte al Republicii Moldova, insul care răspunde la numele Serafim Urechean, este un personaj opac, care nu dispune de nici cele mai elementare cunoştinţe de cultură generală. Aşa, de exemplu, la 15 ianuarie 2009, în ziua în care s-au împlinit 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, Urechean, dorind să-şi etaleze „vastele” cunoştinţe privind opera eminesciană, a emis cea mai crasă banalitate posibilă, afirmând sentenţios că Eminescu „a fost un promotor celebru al multor gânduri, al multor idei”. A face o asemenea afirmaţie despre Eminescu înseamnă a nu spune nimic, e tot aşa cum ai zice că ziua e lumină, iar noaptea – întuneric. Şi un elev de clasa I ar fi putut să spună ceva mai cu cale despre poetul şi publicistul Mihai Eminescu. Totuşi, atunci când a ieşit această perlă din gura lui Urechean nu am putut să bănuim că subţirimea mintală a celui care se pretinde incontestabilul lider al opoziţiei poate să dea exemple şi mai deocheate ale prostiei. Dar iată că la 24 ianuarie 2009, ziua aniversării a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, Urechean găseşte potrivit să-şi arate şi cunoştinţele în materie de istorie a românilor. Fiind întrebat de cei de la Unimedia „care este importanţa zilei de 24 ianuarie pentru el”, Urechean declară: „Este importantă nu doar pentru mine, ci pentru tot poporul Republicii Moldova. Este o filă importantă pentru viaţa spaţiului românesc, când deputaţii din Sfatul Ţării au manifestat mult curaj, pentru care au şi fost ulterior pedepsiţi. Consider că este un exemplu important pentru toţi politicienii de la 24 ianuarie 1859 încoace, când a fost votată o decizie, care a exprimat doleanţele poporului din Moldova, cât şi a fraţilor noştri de peste Prut. Mai devreme sau mai târziu, cred că situaţia respectivă va fi soluţionată pozitiv. Azi voi munci mai mult la partid.”

Urechean va dăinui prin prostia sa, ca Neron - prin crimele sale

    După cum vedem, e multă ceaţă în capul lui Urechean, dacă acesta confundă Unirea Principatelor Române, realizată prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, ca domnitor al Munteniei, după ce, cu puţin timp înainte, fusese înscăunat la Iaşi, cu un alt eveniment istoric, Unirea Basarabiei cu România, înfăptuită prin votul deputaţilor Sfatului Ţării la 27 martie 1918. Vă imaginaţi ce-ar face moş Ion Roată, delegatul din partea ţărănimii din Divanul ad-hoc de la Iaşi, care în 1859 a votat Unirea, dacă ar auzi ce prostie a scos pe guşă Urechean, care pretinde a fi mare patriot român? Cred că s-ar ridica din mormânt şi i-ar da lui Urechean cu mătura în cap, dacă nu chiar cu piatra.

    Este adevărat că o parte din teritoriul actualei Republici Moldova, dar şi al Ucrainei (judeţele Cahul, Bolgrad şi Izmail) a participat la Unirea din 1859, dar aceasta nu are nimic cu Sfatul Ţării. Este adevărat că şi membrii Divanului ad-hoc de la Iaşi au manifestat mult curaj votând Unirea, ei însă nu „au fost ulterior pedepsiţi”. Cei reprimaţi au fost o parte dintre deputaţii Sfatului Ţării de la 1918 şi anume de către dictatura sovieto-bolşevică, în timpul căreia Urechean a fost nomenclaturist de seamă al Partidului Comunist din RSSM.

    Noi ştiam că în tot AMN-ul sunt vreo câteva persoane care, spre deosebire de Urechean, care toată viaţa şi-a ţinut mâna doar pe sacul cu bani şi pe carnetul de partid comunist, au pus mâna şi pe carte. Mă refer aici la purtătorul de cuvânt de la AMN, Victor Osipov, sau, mai ales, la istoricul şi cercetătorul Iurie Colesnic, care, ştiind că Urechean le are pe toate după ureche, ar fi putut să-i spună şefului lor de partid, cât se poate de simplu, încât să înţeleagă şi proştii, că sunt mai multe Uniri şi ca acesta să nu dea cu bâta-n baltă. Puţină alfabetizare i-ar fi prins bine lui Urechean, căci, deşi nu suntem decât la început de an, acesta deja de două ori s-a făcut de râs. Dacă, însă, nici Osipov şi nici Colesnic (despre existenţa altora cu şcoală în AMN nu avem ştire) nu au vrut să-i întindă o mână de ajutor nacialnicului lor, o vom face noi fără a avea pretenţii de a fi specialişti în domeniu, ci din milă firească pentru cei slabi de minte. Aşadar, vorbind de unificarea naţiunii române, istoricii menţionează: Unirea lui Mihai Viteazu, care, pe la 1600, a adus sub coroana sa Ţara Românească, Transilvania şi Moldova; Unirea Principatelor Române - Moldova şi Muntenia din 1859, căreia i se mai spune şi Mica Unire; Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918; Unirea Bucovinei cu România din 15 noiembrie 1918; şi Marea Unire de la 1 decembrie 1918, când ultima provincie românească, Transilvania, s-a alipit la Statul Român. Nu e chiar aşa de greu de reţinut, domnule Urechean, dar absolut necesar, dacă aveţi pretenţia să deveniţi preşedinte de ţară, fie şi în salonul nr.6 de la Costiujeni. Că acolo e plin de napoleoni, bismarci şi papi de la Roma.

    Vedem că, aproape de fiecare dată când deschide gura, capul AMN-ist debitează câte o prostie. Şi la ultima emisiune „În profunzime” de la Pro TV Chişinău („În profunzime” cu Serafim Urechean!), acest teribil intelectual l-a încurcat pe fostul disident sovietic Vladimir Bukovski cu preşedintele Institutului pentru strategia Naţională a Rusiei, Stanislav Belkovski, unul dintre sfătuitorii Kremlinului. Trebuie să nu ai habar pe ce lume trăieşti şi nici să nu-ţi dai silinţa să afli dacă îţi permiţi să confunzi un critic declarat al Kremlinului cu un susţinător pe faţă al acestuia.

Prostia din născare leac nu mai are!

    Urechean ar trebui să fie măcinat de o mare invidie pentru cei care au trăit în timpurile când nu existau mijloace de imprimare video şi audio, când nu era inventat Internetul. Atunci, proştii, indiferent de faptul dacă erau bogaţi sau săraci, boieri sau plebei, aveau enormul privilegiu de a-şi putea ţine în anonimat puţinătatea facultăţilor mintale, să-şi ducă prostia lor odată cu ei în mormânt. În felul acesta, lumea era ferită de tot felul de intoxicaţii subculturale, posteritatea având şansa să cunoască doar cugetările înţelepţilor, care aveau suficientă putere intelectuală şi curaj ca să-şi aştearnă gândurile cu peniţa pe hârtie. Astăzi însă, e destul ca un ins ca Urechean să deschidă gura că în câteva minute, secunde chiar, o lume întreagă, datorită Internetului, Radioului şi Televiziunii, să poată afla ce tâmpenii a spus. Mai rău chiar. În lumea modernă prostia debitată, fiind preluată de-a valma, multiplicată şi arhivată pe suport electronic ca text scris, imprimare audio sau video, are şansă să devină eternă, iar autorul ei – să-şi imortalizeze tâmpeniile pentru încă mult timp după moartea lui biologică. Acum vă imaginaţi că oamenii care vor cerceta, peste câteva sute sau poate chiar mii de ani, vreo bibliotecă electronică, vreo bancă de date on-line vor avea surpriza să constate că cel care, la interferenţa secolului XX cu secolul XXI, a fost timp de 11 ani primar de Chişinău, nu făcea nici o deosebire între două evenimente istorice pe care le desparte mai bine de jumătate de secol - Unirea Principatelor Române şi Unirea Basarabiei cu România.

    Da, fraţilor, curat murdar! Nu e destul că este un nomenclaturist învechit în rele şi un corupt ordinar. Urechean, ca să-şi întregească chipul de personaj negativ, ridicol şi periculos în egală măsură, a trebuit să fie şi de o prostie proverbială.

Alături de Moţpan, în galeria „înţelepţilor” neamului

    Iată că Urechean de pe acum şi-a asigurat o „glorie” postumă. În galeria marilor înţelepţi ai neamului el poate sta alături de Dumitru Moţpan, cel care a descoperit „globul Moldovei” şi „circumferinţa de 380 de grade”.

    Trebuie să recunoaştem că nici cei de la Unimedia, care l-au intervievat pe Urechean, nu s-au dovedit a fi mai breji decât interlocutorul lor. Se vede că aceştia sunt la fel de ignoranţi de vreme ce au reprodus întocmai neghiobiile acestuia. Astfel încât, fiind cam de-o baie, Urechean ar putea să-i recruteze şi în serviciul de presă al AMN, responsabili de tirajarea inepţiilor şefului spre deliciul poporului. Pentru că, să vedeţi, aceşti gazetari ne anunţă că „UNIMEDIA a dorit „să verifice” care este importanţa acestei zile pentru politicienii de la Chişinău, fiind contactaţi şi întrebaţi „Care este importanţa zilei de 24 ianuarie pentru Dvs.?” (fără a preciza că e vorba de 24 ianuarie 1859, când a fost realizată Unirea Principatelor)”. Ca mai jos, cărturarii de la această agenţie de ştiri să facă următoarea constatare: „În consecinţă, politicienii de la Chişinău cunosc importanţa zilei, dar au declarat că vor sărbători prin muncă la partid”. Cum adică, „înţelepţilor” de la Unimedia, „politicienii de la Chişinău cunosc importanţa zilei” (auzi ce expresie? Şi chinezii scriu mai româneşte), dacă chiar primul chestionat, Serafim Urechean, încurcă Unirea Principatelor cu Unirea Basarabiei la România? Hai că Urechean este un ignorant irecuperabil, dar voi, care, spre deosebire de el, aveţi pretenţia de a vă numi jurnalişti, care vă arogaţi dreptul de a-i „verifica” pe alţii, ba chiar vă autointitulaţi drept comentatori şi experţi, cum aţi putut face o constatare care contrazice logica elementară? Sau poate Urechean vă aruncă din când în când câte un ciolan, cum se spune că o face cu regularitate Filat, şi voi aveţi grijă să-i prezentaţi pe ei, nişte analfabeţi, drept mari cunoscători ai operei lui Mihai Eminescu sau să ni-i serviţi drept gânditori profunzi care se dau cu părerea cu privire la viaţa, moartea şi poezia lui Grigore Vieru, iar acum, mai nou, de la înălţimea lor de mari bărbaţi ai neamului, ne vorbesc de importanţa Unirii Principatelor de la 1859.

Urechean şi Urecheatu’

    Cei de la UNIMEDIA sunt experţi, doar că nu în sensul propriu, bun al cuvântului. Ei sunt experţi la măsluit informaţia, la intoxicarea şi dezinformarea opiniei publice. De fapt, e prea mult spus zicându-le experţi. A fi expert înseamnă a poseda cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu, dar ei, ca şi Urechean sau Filat, nu au pus niciodată mâna pe carte şi s-au făcut „jurnalişti”, pentru că le-a fost lene să muncească fizic, iar intelectual – nu pot, nu-i duce capul. Aceşti ciolănari, ca aproape toţi cei din presa galbenă şi mafiotizată, sunt, de fapt, nişte semidocţi aroganţi, care s-au prostituat moral şi profesional pentru a câştiga, în pofida nimicniciei lor, un os.