Aşadar, ce este manipularea? E foarte important să ştim ce înseamnă respectiva noţiune, mai ales acum când se spune că habităm într-o perioadă de explozie informaţională şi că informaţia ne asaltează zilnic. A înţelege caracterul persuasiv al tehnicilor de manipulare, înseamnă a identifica, în ultima instanţă, şi instrumentele necesare de protecţie împotriva minciunii şi a subjugării noastre de către factorii externi.

    Prin manipulare, ne spun experţii, înţelegem acţiunea de a influenţa prin mijloace specifice opinia publică, astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform ideilor şi intereselor proprii. În realitate însă, manipulatul preia fără discernământ o părere, o argumentare, o idee, o evaluare care, de fapt, nu-i aparţine, ci i-a fost indusă prin diferite tertipuri.

    Manipularea mai poartă şi numele de „violenţă simbolică”. Specialiştii au demonstrat că individul manipulat nu este forţat să creadă sau să întreprindă ceva ce nu-i convine, ci, prin intermediul tehnicilor de manipulare, poate fi determinat să creadă exclusiv ceea ce o persoană sau un grup de persoane şi-a propus să-l facă să creadă. Aşadar, prin manipulare individul este pus în situaţia de a vrea sau de a crede ceea ce au hotărât alţii că trebuie el să creadă.

    Într-un sistem politic aflat în plină tranziţie, aşa cum se prezintă cel din Republica Moldova, sondajele de opinie reprezintă, bunăoară, instrumente clasice şi eficiente de manipulare a opiniei publice. Mai mult, avem la îndemână o sumedenie de indicii că manipularea prin sondaje a devenit în spaţiul dintre Prut şi Nistru, de o habă de vreme, o practică curentă. Realizate cu cinism şi de multe ori cu neruşinare, sondajele mincinoase livrează ulterior presei rezultate ajustate într-o manieră care convine exclusiv celui care a comandat şi a plătit sondajul. Deşi nu respectă nici cea mai vagă doză de reguli profesionale, aceste „cercetări” sunt încadrate cu seninătate în categoria sondajelor de opinie şi prezentate presei ca subiecte de analiză. După care, inevitabil, urmează o altă etapă bine cunoscută: ziaristul care face un comentariu pe baza acestui sondaj este, de regulă, foarte cunoscut, i se tirajează punctul de vedere pentru că este faimos şi activează la un ziar considerat de prestigiu. O astfel de situaţie este denumită de specialist drept efect de prestigiu al mass-media.

    Concret: Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2009 este la un pas de a începe. Urmează o perioadă în care ne putem aştepta la o veritabilă nebunie a sondajelor false, a căror veridicitate este dificil de stabilit. Şi mai concret: Un sondaj mincinos a fost lansat pe piaţă recent, fiind elaborat de o obscură Asociaţie a Demografilor din Republica Moldova, din care fac parte personaje care nu au nici cea mai vagă tangenţă cu sociologia. Respectivii indivizi au prezentat, cu o mină gravă, opiniei publice rezultate de-a dreptul scandaloase ale unei aşa-zise investigaţii sociologice. În făcătura sus-numită, unele partide, proaspăt lansate în viaţa publică, constituite din profitori şi unelte securiste, sunt gonflate până peste poate, în schimb altele, cu tradiţii şi pondere în societate, sunt desconsiderate. Potrivit sondajului citat, Partidul Liberal Democrat, structură eminamente clientelară, însă fără nici o contribuţie la modernizarea climatului politic în Republica Moldova, s-a pomenit cu un procentaj mult peste ponderea sa reală în societate. Urmând scenariul descris mai sus, făcătura a fost plasată în câteva instituţii media despre care se ştie că sunt sponsorizate masiv de liderul PLDM, gangsterul politic Vladimir Filat, cum ar fi, bunăoară, ziarele Timpul şi Jurnal de Chişinău, portalul informaţional Unimedia sau postul de televiziune PRO TV Chişinău. A urmat, fireşte, efectul de prestigiu al mass-media, la care am făcut referire şi noi: directorul publicaţiei Timpul, Constantin Tănase, jurnalist care se doreşte elefant mediatic şi căruia îi place să creadă că diriguieşte o publicaţie de prestigiu, s-a apucat să comenteze aşa-zisul sondaj, punând note partidelor politice şi oferind mostre de analiză politică făcută după ureche. În acelaşi timp, fiul său, Alexandru Tănase, consilier municipal pe listele partidului condus de Vladimir Filat şi mâna dreaptă a acestuia, s-a apucat să popularizeze în CMC respectiva creatură, distribuind broşuri cu rezultatele măsluite ale pseudosondajului. Nu trebuie să fii oracolul din Delphi ca să nu-ţi dai seama în ce ape tulburi a fost pescuită aşa-zisa investigaţie sociologică şi căror interese oculte serveşte ea.

    Să fim bine înţeleşi: nu ne deranjează sondajul în sine şi, cu atât mai mult, structura anonimă care l-a lansat pe piaţă. Ceea ce ne pune în gardă este faptul că astfel de pseudocercetări vor fi utilizate masiv în preajma alegerilor din 2009, ca o veritabilă armă electorală. Nu e greu de intuit, în acest sens, anvergura ofensivei mediatice fără precedent a falselor sondaje de opinie, ofensivă care are un singur scop: manipularea electoratului. În momente critice, identice cu cele prin care trece în prezent Republica Moldova, unii politicieni şi rândaşii aflaţi în solda lor apelează la metode penibile de a minţi, inducând falsa premisă că cetăţeanul ar fi influenţat de cifre cosmetizate. S-ar putea să aibă însă, o mare şi neplăcută surpriză, deoarece nu putem crede că cetăţeanul moldovean este chiar atât de naiv să fie manipulat de cifre trucate. Orice s-ar spune, în cele aproape două decenii de independenţă, moldoveanul a învăţat să gândească cu capul lui.