În ziua de 3 septembrie însă, la Soci, preşedintele Rusiei i-a comandat principalului reprezentant al Rusiei în Transnistria să se întâlnească foarte curând cu preşedintele moldovean Vladimir Voronin şi să negocieze cât mai rapid asupra statutului Transnistriei. Medvedev îl primise pe domnul Voronin în ziua de 25 august, punând în mişcare următoarea serie de paşi:

    Dmitri Medvedev îl va convoca pe Smirnov ca să-i comunice noile instrucţiuni, lucru îndeplinit la 3 septembrie. Apoi Voronin şi Smirnov se vor întâlni ca să discute în linii generale despre statutul Transnistriei. Curând după aceea, va urma o întâlnire Medvedev–Voronin–Smirnov, un format nou, numit unu plus doi, cu scopul de a adopta un document comun despre principiile reglementării conflictului din Transnistria. Documentul ar urma să fie iscălit de Voronin şi Smirnov în prezenţa lui Medvedev şi cu acordul deplin al acestuia. Pasul următor ar fi aducerea acestui document pe masa negocierilor în formatul “5+2” pentru a fi examinat acolo de SUA şi Uniunea Europeană, care fac parte din acest format alături de Rusia, Ucraina şi OSCE.

    Rusia a gândit şi lansat această procedură acum după îndelungate tergiversări. Desigur, Rusia consideră că a apărut un moment deosebit de favorabil pentru a rezolva conflictul din Transnistria în favoarea intereselor strategice ruseşti. Kremlinul mizează pe slăbiciunea şi confuzia demonstrate de Occident în timpul războiului ruso-georgian. Calculând, probabil, că deruta Occidentului este trecătoare, Rusia doreşte să exploateze această fază cât mai repede şi în Republica Moldova.

    Conducerea Republicii Moldova se grăbeşte şi ea, dar din cu totul alte motive decât Kremlinul. Echipa prezidenţială de la Chişinău calculează că Rusia are nevoie urgent să demonstreze că poate rezolva un conflict îngheţat prin mijloace diplomatice şi prin compromis politic, nu prin aplicarea unilaterală şi brutală a forţei ca în Georgia. De asemenea, conducerea Republicii Moldova calculează că Rusia doreşte să ofere Ucrainei o dublă lecţie: Rusia este capabilă să atace şi să dezmembreze o ţară ca Georgia, care vrea să intre în NATO, dar aceeaşi Rusie e capabilă să trateze cu blândeţe o ţară ca Republica Moldova, care a optat pentru neutralitate permanentă.

    Seria paşilor propuşi de Kremlin în acord cu Chişinăul în vederea reglementării conflictului ridică multe semne de întrebare. Iată numai două dintre acestea. Întâi, propusul document despre principiile reglementării, care ar urma să fie adoptat de către Medvedev, Voronin şi Smirnov, nu cumva ar înlocui Legea Republicii Moldova din iulie 2005 despre principiile reglementării? Sau nu cumva propusul nou document ar contracara acea lege?

    Vladimir Voronin a declarat de mai multe ori, chiar şi după întâlnirea sa cu Medvedev din 25 august, că Legea Republicii Moldova din 2005 rămâne valabilă ca baza a reglementării. Dar dacă propusul document Medvedev-Voronin-Smirnov va intra în contradicţie cu respectiva Lege a Republicii Moldova?

    Al doilea mare semn de întrebare decurge din cel dintâi. Chişinăul a abandonat oare principiul potrivit căruia orice decizie poate fi luată numai în formatul “5+2”? Rusia spune şi ea acest lucru, dar subînţelege altceva: anume, ca decizia să fie luată întâi în formatul “1+2”, între Medvedev, Voronin şi Smirnov, şi abia apoi să fie confirmată, poate cu mici redactări pe ici, pe colo, în formatul “5+2”. Apare deci riscul ca Republica Moldova să consimtă la propuneri ruseşti bune pentru Rusia, dar rele pentru Republica Moldova, fără a îndrăzni să reziste făţiş acestor propuneri, dar cu speranţa tacită că occidentalii vor stopa asemenea propuneri în formatul “5+2”. Chişinăul ar risca nepermis de mult dacă ar folosi această tactică.