Nu-i nici o tragedie în faptul că Republica Moldova rămâne în continuare sub monitorizarea Consiliului Europei. În împrejurările Republicii Moldova, monitorizarea Consiliului Europei are chiar avantajul de a stimula adoptarea şi aplicarea unor legi prevăzute şi în Planul de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană. Spre deosebire de statele baltice, Republica Moldova nu prea are motive să se considere dezonorată de această monitorizare. Pentru a şasea oară, în decursul a 18 ani, Republica Moldova se lansează în campania alegerilor parlamentare. Până acum, toate alegerile au fost evaluate de către observatorii internaţionali ca fiind libere şi corecte. Iată unul din succesele incontestabile ale Republicii Moldova, o ţară lipsită de tradiţii democratice. Totuşi, libertatea alegerilor rămâne formală, deoarece Republicii Moldova îi lipseşte un sistem de partide politice reale. Pluralismul politic se manifestă prin numărul mare al partidelor, dar cele mai multe dintre acestea nu sunt viabile, nu au o bază socială reală, nu au organizaţii şi nici programe serioase. Etichetele partidelor din Republica Moldova sunt în cele mai multe cazuri forme fără fond. Ce înseamnă oare, concret, în Republica Moldova, social-democraţie sau liberalism? Într-o ţară lipsită aproape total de burghezie avem patru partide cu etichetă liberală. Colac peste pupăză, partidele liberale luptă unele contra altora. Chiar şi denumirea partidului majoritar este o simplă etichetă, ce-i drept una avantajoasă în condiţiile campaniei electorale. Desigur că eticheta Partidului Comuniştilor demult nu mai corespunde conţinutului.

    Luis Maria de Puig a propus Parlamentului să ţină seama de recomandările Comisiei de la Veneţia, afiliată Consiliului Europei, în ceea ce priveşte legislaţia electorală sau care afectează alegerile. Dânsul a precizat că recomandările Comisiei de la Veneţia, ca şi cele ale Consiliului Europei, nu au un caracter obligatoriu pentru nici o ţară. Deci, se poate înţelege că nu se vor face presiuni asupra Republicii Moldova în acest sens. Comisia de la Veneţia a recomandat coborârea pragului electoral la 5 la sută şi eliminarea unei norme legale care nu permite alegerea în Parlament a cetăţenilor unei alte ţări. Mă întreb cât de bine cunoaşte Comisia de la Veneţia situaţia reală din Republica Moldova cu toate nuanţele ei. Vorba unui condeier de la Chişinău: la Veneţia e cu totul altfel. Coborârea pragului electoral la 5 la sută ar risca să conducă la un Parlament disfuncţional, cu majorităţi instabile şi guverne şubrede ca în Parlamentul din 1998–2001 sau ca în Consiliul Municipal Chişinău de anul trecut şi până astăzi. Eliminarea normei referitoare la cetăţenia altor state ar risca să aducă în Parlament cetăţeni ai Rusiei, loiali Rusiei, chiar dacă această normă legală este interpretată greşit, după părerea mea, ca fiind îndreptată exclusiv împotriva României. Dar cum spunea domnul de Puig, recomandările Comisiei de la Veneţia nu sunt obligatorii şi, personal, nu cred că Parlamentul Republicii Moldova va dori să revină asupra unei legislaţii deja adoptate.