Campania electorală a şi început, neoficial, dar vizibil. Opţiunea de alternativă, menţionată adineauri, nu poate să întârzie să-şi facă apariţia. Din această alternativă de opţiune nu poate lipsi Partidul Popular Creştin Democrat, după părerea mea, singurul partid real şi serios, de natură europeană în Republica Moldova. Au mai apărut câţiva politicieni cu potenţial serios, cum pare a fi Vlad Filat şi cum încă mai poate deveni Dorin Chirtoacă. În ambele cazuri se pune problema desprinderii sau a emancipării de grupări ori de şefi care nu au perspective reale. O situaţie asemănătoare se poate observa şi în Partidul Comuniştilor, comunist mai mult cu firma şi cu reflexele, decât cu intenţiile reale. Dar partidul nu este în stare să se reformeze, nu ştie cum se face aşa ceva, chiar dacă ar dori, iar domnul Vladimir Voronin nici nu doreşte. Partidul Comuniştilor mai poate supravieţui, dar nu mai poate guverna în formula sa actuală şi va pierde, cu siguranţă, alegerile parlamentare dacă rămâne la această formulă. Oricare politician reformator de tip european, legat direct sau indirect de acest partid, este pus în situaţia de a se distanţa de el încă de pe acum. Nu am în vedere un gest brusc pentru publicitate, nu este vorba de un spectacol politic. Desprinderea individuală sau în grup poate avea loc în mod serios şi sobru prin articularea unor poziţii concrete în probleme concrete. De exemplu, un politician reformator se cuvine să ia atitudine publică împotriva manevrelor recente din Consiliul Audiovizualului, unde Preşedinţia doreşte să-şi subordoneze mass-media. De asemenea, politicianul reformator european va critica în mod public proiectul de lege al Preşedinţiei care propune ca rectorii instituţiilor de învăţământ superior să fie numiţi de Preşedinţie, în loc să fie aleşi ca până acum de instituţiile de învăţământ. Un gest cu mare răsunet ar fi acela de a pleda pentru deschiderea a încă două consulate româneşti, care să acorde vize de intrare în România pentru cetăţenii Republicii Moldova. Desigur, ar fi vorba anume despre vize, nu despre cetăţenie, pe care România nici nu poate, nici nu doreşte să o acorde în proporţii de masă. De asemenea, încă nu s-a auzit o voce oficială diferită, atunci când şeful statului se ploconeşte în faţa stafiilor armatei sovietice, dezonorând, astfel, statul pe care îl mai reprezintă încă. Momentul desprinderii dintr-un asemenea partid a sosit pentru oricare politician de tip european din Republica Moldova.