Preşedinţi şi premieri condamnaţi în 2011-2012

Pentru a înţelege drama unor lideri politici, propunem mai jos o listă a unor dosare penale demarate în 2011-2012. Condamnarea mai multor lideri cu greutate vine să confirme gândul că democratizarea devine un proces paneuropean şi global şi, în consecinţă, nimeni nu mai poate fi, la infinit, mai presus de lege. În special, în spaţiul european şi la hotarele lui. Democratizarea este un răspuns al elitelor europene la criza economică, prin care se încearcă minimalizarea protestului social al maselor.

Astfel, Silvio Berlusconi, ex-premierul Italiei, a fost acuzat pe cazul dansatoarei Ruby, pentru că a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu o minoră. Tot Berlusconi poate încasa 3 ani şi 8 luni de detenţie pentru maşinaţiile financiare prin procurarea drepturilor de transmisie la trustul media „Mediaset”.

Nicolas Sarkozy, la fel, este acuzat pe câteva dosare. Un dosar e conectat de vinderea submarinelor către Pakistan. Altul este dosarul Bettencourt, după numele miliardarei Liliane Bettencourt, moştenitoarea firmei L’Oréal, care în 2007 a oferit jumătate de milion de euro, bani gheaţă, pentru prezidenţialele de acum cinci ani. Al treilea dosar ţine de clanul Gaddafi. Campania din 2007 a lui Sarkozy ar fi fost finanţată cu 50 de milioane de euro de provenienţă libiană.

Astăzi, cel puţin câţiva preşedinţi de state îşi ispăşesc pedeapsa în puşcărie. Ex-preşedintele Israelului, Mose Katav, e întemniţat pe 7 ani pentru violul unei subalterne.

Fostul preşedinte francez Jacques Chirac a fost găsit vinovat şi condamnat în decembrie 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru “conflict de interese”, “deturnare de fonduri publice” şi “abuz de încredere”. Acesta achita salarii unor persoane fantomă, pretinzând că ar activa în cadrul primăriei.

Ex-liderul Egiptului, Hosni Mubarak, a primit un termen de detenţie pe viaţă pentru coparticipare în omorul demonstranţilor paşnici.

Ex-premierul Ucrainei, Iulia Timoşenko, ispăşeşte din octombrie 2011 o pedeapsă de şapte ani de închisoare pentru „abuz de putere” la procurarea şi tranzitarea gazelor ruseşti.

În Tunisia, la 13 iunie 2012, ex-preşedintele ţării Zine El Abidine Ben Ali a fost condamnat, în absenţă, la închisoare pe viaţă de către un tribunal militar, din cauza rolului său în represiunea violentă din Thala şi Kasserina.

În România, ex-premierul, ex-preşedintele Senatului, ex-preşedintele PSD, Adrian Năstase, a fost condamnat, la 20 iunie 2012, la doi ani de închisoare cu executare. Procesul a durat ani în şir, fiind aproape imposibil de finisat cu succes. Năstase a fost condamnat în dosarul „Trofeul calităţii”, în care era acuzat de strângeri ilegale de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat la preşedinţie din partea PSD. Verdictul magistraţilor Curţii Supreme este definitiv şi urmează să fie pus în executare. Aflând de verdict, Năstase a încercat să se sinucidă. De fapt, verdictul se pare că era, pe de o parte, o răzbunare personală a lui Băsescu, pe de altă parte, un produs al presiunilor UE, care cerea prestaţie la capitolul reforma justiţiei. Încarcerarea unui individ de o asemenea greutate politică va fi un sacrificiu important pe altarul sacerdoţilor europeni, care de la fiecare stat cer asemenea „ofrande”.

Amintim, în acest context, că mai puţin de o lună în urmă (28 mai 2012), Ioan Avram Mureşan, ministru român al Agriculturii în perioada 1998-2000, a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, o pedeapsă extrem de severă în comparaţie cu procesele similare.

Tot în iunie 2012 a fost condamnat şi temutul oligarh şi păpuşar român SOV, Sorin Ovidiu Vântu. Vântu va face un an de închisoare în dosarul de şantaj în care a fost implicat şi Sebastian Ghiţă. Un oligarh care controla TV, partide, întreprinderi, politicieni, părea de neînvins. Iată că a fost învins.

Tot aşa, cum anterior au fost zdrobiţi în Rusia aşa oligarhi multimiliardari ca Boris Berezovski (ЛогоВаз), Mihail Hodorkovski (Роспром Груп, Менатеп), Vladimir Gusinski (Мост Груп) şi alţii. Aceştia au supus întreaga economie, mass-media şi elita politică. Dar au fost totuşi striviţi de către Putin.

Când vor fi judecaţi baronii criminali din Republica Moldova?

Cred că nu voi greşi mult dacă voi afirma că PD este partidul cu cei mai corupţi lideri politici din Moldova. Un preşedinte al acestui partid proteja, prin canale administrative, afacerile propriilor copii, fiind în relaţii strânse cu miliardarul Stati. Alt preşedinte e legat cu domnul păpuşar, fiind implicat în mai multe decizii dubioase, pe când era spicher comunist. Un vicepreşedinte e miliardar, fiind pe timpuri casierul PCRM. Un ministru al Economiei era implicat atunci, dar şi acum în scheme dubioase.

Dar justiţia, deşi anevoios, ajunge şi la ei. Ce-i drept, de peste hotarele Moldovei, fiindcă aici aceasta e la cheremul lor.

La începutul lunii iunie 2012, deputatul moldovean Valeriu Guma a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la 2 ani de închisoare cu suspendare într-un controversat scandal de corupţie. Guma, care are o fabrică în judeţul Buzău, este acuzat că a mituit un funcţionar public român ca să fie scutit de plata unor penalizări de sute de mii de dolari. Din păcate, Guma nu poate fi pus în detenţie, din cauza imunităţii parlamentare şi protecţiei din partea AIE! Avocatul lui Guma, pierzând definitiv contactul cu realitatea, a încercat să invoce imunitatea acestuia în fata justiţiei din România, acuzându-i pe anchetatori (culmea!) că nu ar fi cerut avizul Parlamentului de la Chişinău pentru judecarea alesului moldovean. A uitat însă că Valeriu Guma nu este cetăţean român, aşadar nu se bucură de imunitate. De altfel, Guma nu se lasă, având tupeul să ajungă la Curtea Supremă de la Bucureşti. De fapt, sunt cunoscute legăturile personale foarte strânse ale lui Dumitru Diacov cu conducerea PSD român: Geoană, Iliescu, Ponta etc. Poate, aici e toată miza.

La mijlocul lunii iunie 2012, Înalta Curte din Londra a demonstrat că Vlad Plahotniuc este beneficiarul final al atacurilor raider de la Victoriabank, Banca de Economii şi compania ASITO. Amintim că acţiunile au fost depozitate în mai multe companii off-shore. O săptămână mai târziu s-a aflat că prim-vicespicherul Parlamentului Republicii Moldova este cercetat penal în Cipru pentru atac raider, iar Ministerul de Externe de la Chişinău încearcă să-l apere pe căi diplomatice.

Aici se impun câteva observaţii. Curtea de la Londra este o instituţie cu o reputaţie incontestabilă. Decizia nu mai poate fi discutată şi neglijată. E ca şi o condamnare. Decizia curţii este o lovitură sub centură nu doar lui Plahotniuc, dar şi AIE per ansamblu. Asta şi din considerentul că, în mod normal, Procuratura Generală ar fi trebuit să deschidă un dosar penal pentru a elucida tranzacţiile dubioase descoperite de Curtea de la Londra. Deci, observăm şi aici muşamalizare şi acoperire politică, ceea ce prin definiţie este un delict.

Or, nu poţi ascunde la infinit adevărul. Chiar dacă îţi cumperi partide, justiţie, „praimuri”, „timpi”, „ghimpi”, avocaţi, preşedinţi, jurnalişti, analişti, forumişti… Desigur, toţi aceşti mercenari vor boci, ţipa, muşamaliza, manipula, acuza, turna zoi pe cei care le critică stăpânul. Vor scrie sute de articole despre cât de răi sunt Filat, Smirnov, Şevciuk, Dodon, Putin, Gubin… Şi asta cu un singur scop: să sustragă atenţia de la cel care i-a cumpărat cu 30 de arginţi şi care-şi face capital pe sărăcirea sutelor de mii de cetăţeni.

Dar chiar dacă nu cântă un cocoş, soarele oricum răsare. Atât UE, cât şi SUA, tot mai insistent cer toleranţa zero faţă de corupţie. Şi vor rezultate. AIE, pentru a părea imaculată şi a primi bani, oricum va fi nevoită să sacrifice pe cineva. Fie pe Guma, fie pe domnul Păpuşar, fie pe altcineva, din grei, cum a făcut-o România cu Năstase.

Deci, epilogul se va produce oricum. Oligarhii, mai devreme sau mai târziu, pierd războiul. Aşa a fost în toate statele CSI. Aşa a fost în UE. Aşa se produce azi în România. Aşa se va produce, după 2015, şi în Republica Moldova, dacă AIE nu va acţiona categoric şi în termen restrâns. Doar că în 2015, banca acuzaţilor ar putea fi mai largă…

Bogdan ŢÂRDEA
Sursa: bogdantsirdea.eu