Rubrica anunţată mai sus este găzduită deja de câteva luni de ediţia de vineri a publicaţiei noastre. Între timp, ea a reuşit să se bucure de atenţia sporită a celor pentru care FLUX este oaspete dorit în casele lor. De acest lucru ne-am convins în urma unor numeroase sunete şi scrisori, parvenite la redacţie, inclusiv de la cei pe care i-am contactat. În cadrul ei, ne-am propus să aflăm opinia mai multor personalităţi politice şi publice din ţara noastră, şi nu numai, vizavi de anumite evenimente care ne-au marcat şi continuă să ne marcheze destinul. Pentru astăzi, am hotărât să le adresăm respondenţilor solicitaţi următoarea întrebare:
Ce semnificaţie poartă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?
Un început de bun augur pentru toţi acei care s-au regăsit în statul unitar român
Ion Varta, istoric, deputat PPCD
În primul rând, intrăm într-o nouă iarnă. De-a lungul secolelor, noi, românii, am avut parte de felurite anotimpuri de acest gen, şi favorabile, dar şi nefaste. În calitatea mea de istoric, dar şi de om politic, cu referinţă la acest început de Undrea, revenind, în timp, cu aproape nouă decenii, vreau să menţionez, pentru a câta oară, că Actul Unirii Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918 a semnificat încununarea unor eforturi seculare ale mai multor generaţii de români, dornici de a-şi vedea glia strămoşească adunată împreună.
Procesul firesc de consolidare a unei singure entităţi statale în spaţiul românesc, timp îndelungat a fost periclitat de vecinii puternici pe care i-a avut poporul român de-a lungul mai multor secole. Cu preponderenţă, această aserţiune se referă la cele trei imperii învecinate: rus, austriac (mai târziu – austro-ungar) şi otoman.
Atunci când s-au produs breşe în această încercuire sufocantă, românii au ştiut să profite din plin pentru a putea transforma un deziderat major într-o realitate.
Înfrângerea Imperiului rus în Războiul Crimeei şi constituirea unui grup de mari puteri europene favorabile înfăptuirii dezideratului major de unitate politică românească le-a oferit protagoniştilor Unirii Moldovei cu Ţara Românească şansa fructificării acestei oportunităţi.
Liderii mişcării unioniste din cele două Principate şi, în mod special, cei din Moldova, printre care se evidenţiau M. Kogălniceanu, C. Negri, V. Alecsandri, fraţii Hurmuzaki ş.a., au demonstrat reale aptitudini de conducători ai unei atare mişcări, maturitate politică, abilităţi diplomatice care, toate împreună, le-au asigurat succesul mult râvnit.
Încununarea eforturilor protagoniştilor acestei mişcări, dar şi a tuturor participanţilor la opera de emancipare naţională a românilor din Moldova şi Ţara Românească, a constituit-o dubla alegere a moldoveanului Alexandru Ioan Cuza pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti. Ingeniozitatea liderilor mişcării unioniste din cele două Principate Române a constituit chezăşia succesului în momentul critic în care se părea că marile puteri antiunioniste reuşiseră să bareze românilor toate căile de acces spre unitatea politică a celor două entităţi statale româneşti.
Perioada care a urmat după „Mica Unire” de la 1859 a constituit o etapă preparatorie extraordinară pentru desăvârşirea unităţii politice româneşti. Succesele înregistrate pe multiple planuri de statul modern român – politic, economic, social, cultural, pe plan internaţional, l-au transformat într-un puternic centru de gravitaţie pentru românii din teritoriile aflate sub ocupaţie străină. Intensificarea mişcărilor de emancipare naţională ale românilor transilvăneni, bucovineni, basarabeni s-a produs şi sub influenţa tot mai puternică a transformărilor benefice din România şi creşterii prestigiului acesteia pe arena internaţională.
Una din principalele consecinţe ale primei conflagraţii mondiale a fost disoluţia şi dispariţia celor trei imperii vecine – austro-ungar, rus şi otoman. Istoria oferă din nou o şansă unică poporului român pentru desăvârşirea unităţii sale politice. Liderii politici din România din acea perioadă, precum şi fruntaşii mişcărilor naţionale ale românilor transilvăneni, bucovineni şi basarabeni şi-au conjugat eforturile, dirijând acest proces cu multă pricepere şi înţelepciune spre scopul lor suprem – constituirea statului unic al românilor din Regat şi provinciile înstrăinate altă dată, prin rapturi teritoriale de către vecinii mult mai puternici.
Primii care şi-au realizat dezideratul naţional au fost românii din Basarabia. Primul parlament democratic al Republicii Democratice Moldoveneşti, la 27 martie 1918, cu vot covârşitor, a consfinţit Unirea Basarabiei cu România, punând astfel capăt dramei acestui teritoriu ce a durat 106 ani – din momentul răşluirii sale abuzive de către Imperiul rus şi până la eliberarea acestui teritoriu de sub ocupaţia străină, care s-a produs în ianuarie 1918.
Exemplul românilor basarabeni l-au urmat conaţionalii lor din Bucovina care, prin votul Congresului General al acestui ţinut, format din 90 de delegaţi ai românilor şi 25 delegaţi ai polonezilor, germanilor şi rutenilor, a decis în unanimitate „unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, prin votul celor peste o sută de mii de participanţi, s-a pronunţat în favoarea unirii tuturor teritoriilor locuite de români din fosta monarhie austro-ungară cu România.
Actul măreţ din 1 Decembrie 1918 a constituit nu numai o finalitate a unei lupte de durată de emancipare naţională a tuturor românilor, ci şi un început de bun augur pentru toţi acei care s-au regăsit în cadrul unui stat unitar român. Eforturile conjugate ale cetăţenilor noii formaţiuni statale au propulsat-o în scurt timp printre primele ţări din regiune datorită succeselor înregistrate în domeniile economic, social, diplomatic.
Populaţia fostei Basarabii, cea majoritară românească, dar şi minoritarii au înregistrat în scurtul răgaz de 22 de ani (1918-1940) succese considerabile în diverse domenii – politic, economic, social, cultural. Votul universal, dreptul de a alege şi a fi ales în parlamentul României şi în organele administraţiei publice locale, împroprietărirea ţăranilor cu terenuri agricole de 2-5-7 ha din contul marilor latifundii în urma unei reforme agrare radicale, creşterea de aproximativ 10 ori a numărului ştiutorilor de carte din ţinut – o veritabilă revoluţie culturală – sunt doar câteva performanţe înregistrate de locuitorii uneia din cele mai înapoiate gubernii a Imperiului rus.
Integrarea în NATO şi UE echivalează cu realizarea idealului nostru naţionalChiar dacă, oficial, precum ştie toată lumea, această dată consemnează Ziua naţională a României, eu consider că 1 Decembrie reprezintă sărbătoarea naţională a tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei.
Or, acum 89 de ani, se împlinise visul milenar al celor cu aceeaşi simţire, stabiliţi între apele Nistrului şi ale Tisei, ultima provincie a neamului, Transilvania, proclamând „unirea pe vecie cu Ţara Românească”. Astfel, naţiunea română s-a regăsit în graniţele sale fireşti.
Este semnificativ faptul că, pentru românii basarabeni, construcţia României Mari a început cu Basarabia, la 27 martie 1918, atunci când Sfatul Ţării proclama Unirea Basarabiei cu România.
Din nefericire, pentru noi, basarabenii, idealul care dăduse în pârg a durat doar 22 de ani. Soarta a făcut ca în 1940 Basarabia să fie ocupată de „duşmanul natural” al românilor – Rusia, care la acea vreme se numea URSS. În pofida actelor de genocid comise împotriva românilor basarabeni, a terorizării continue şi a deznaţionalizării forţate din perioada sovietică, basarabenii şi-au păstrat suflul românesc şi setea de libertate. Iar atunci când au apărut condiţii favorabile (destrămarea URSS), toată suflarea românească din Basarabia a răbufnit, proclamând independenţa celui de-al doilea stat românesc – Republica Moldova.
Potrivit logicii evenimentelor din anii 1917-1918, în scurt timp după proclamarea independenţei, Parlamentul de la Chişinău urma să proclame unirea R. Moldova cu România. Istoria însă, nu se repetă, aşa încât astăzi avem ce avem – o singură naţiune şi două state româneşti (chiar dacă guvernanţii de astăzi ai R. Moldova nu recunosc identitatea românească pe care o avem).
Acest ideal însă, a rămas în sufletele multora dintre noi şi eu, personal, nu voi renunţa niciodată la el. Problema e că o unire clasică, aşa cum s-a făcut la 1918, nu mai e posibilă. Trăim într-un nou mileniu. Astăzi ne ciocnim de alte realităţi şi dacă nu ţii cont de ele, rămâi pe necarosabilul tumultului politic european, dacă nu chiar al celui mondial. Iată de ce trebuie să valorificăm instrumentele şi oportunităţile care ne stau astăzi la dispoziţie. Mă refer la NATO şi UE.
După părerea mea, unitatea naţională a românilor, în acest secol, poate fi realizată doar procedând la acest pas. Căci, până la urmă, ce înseamnă unitatea naţională a românilor, în condiţiile de astăzi? Nimic altceva decât circulaţia liberă a valorilor, a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului, o monedă unică, securitate naţională şi, nu în ultimul rând, chiar dacă este vorba de un gest mai mult simbolic – scoaterea sârmei ghimpate de la Prut.
Este exact ceea ce putem obţine integrându-ne în NATO şi UE.
Asta vreau s-o facem împreună şi sunt sigur că vom reuşi.
Fără această zi, citadela noastră culturală ar fi cedatAsupra conotaţiei istorice, politice, economice şi sociale urmează să se pronunţe actorii de speţă cointeresaţi.
Cât mă priveşte, sunt de părerea că impactul acestui eveniment de expresie sublimă a suveranităţii, dreptului istoric şi a dreptului de neam, a generat efecte pozitive şi în domeniul culturii. Astfel, arta muzicală a Basarabiei cunoaşte o ascensiune spectaculoasă în perioada imediat următoare proclamării statului naţional unitar român. Deja la 1919, la iniţiativa şi insistenţa nemijlocită a geniului artei muzicale române, George Enescu, la Chişinău e înfiinţată Opera Basarabeană. Un teatru de operă şi balet, prin excelenţă, nu este o simplă clădire, un capriciu în vogă al unei epoci, o instituţie ordinară. Un teatru liric reprezintă o citadelă a culturii naţionale, o scenă de lansare a tinerelor talente, un barometru al nivelului de avansare şi degradare de dorinţă şi necesitate pentru frumos şi artă a societăţii, un simbol al bunăstării unui stat, un simbol al importanţei componentei sociale în sistemul valoric al statului, în sfârşit – un simbol al statalităţii.
Azi, cu trecerea deceniilor de la înfiinţarea acestei instituţii „portdrapel al culturii noastre naţionale”, ar fi o probă de corectitudine istorică să recunoaştem că Moldova e cunoscută în lume nu prin vinurile sale, ci, în mare parte, datorită prezenţei pe cele mai reprezentative scene lirice din lume a interpreţilor din Moldova. Maria Cibotari a cucerit Europa, Maria Bieşu a fermecat întreaga URSS, dar şi Japonia, SUA. Astăzi, soliştii din Moldova sunt adesea cap de afiş al teatrelor Scala Di Milano, Metropolitan Opera, Royal Opera Hous din Covent Garden, Vienna Statsoper, Mariinsky etc.
Aceşti mesageri solitari ai culturii noastre aduc uneori efecte benefice incomensurabile în raport cu eforturile, adesea sterile, depuse de întregi organisme diplomatice ale Moldovei, finanţate şi dotate cu toate cele necesare unei bune promovări a imaginii Republicii Moldova departe de hotarele sale.
Este o onoare pentru şcoala lirică basarabeană această continuitate în cultivarea talentelor naţionale. Cu atât e mai valabilă afirmaţia că un teatru liric este o citadelă a culturii naţionale, în momentul în care încercăm un exerciţiu de analiză comparată cu starea de fapt în alte state, în care aceasta a fost „instituţionalizată” forţat, pentru a servi drept mijloc de influenţare politică şi psihologică a maselor. Cum e în cazul ex-republicilor Sovietice Socialiste Kazahstan, Turkmenistan, Armenia, în care, odată cu revenirea la suveranitate şi la esenţa spirituală naţională, conceptul de teatru liric nu a rezistat, fiind treptat substituit prin alte tipuri de expresie, caracteristice specificului naţional. Deoarece ideea pe care şi-o face o cultură sau un popor despre conceptul de existenţă luminează îndeajuns valorile şi orientarea lor în viaţă.
Conotaţia benefică spirituală a acestui eveniment, de la 1 decembrie 1918, în toate timpurile, dar şi astăzi continuă să genereze energii pozitive necesare alimentării optimismului adevăraţilor promotori şi salahori ai ascensiunii europene civilizate a poporului nostru.
Starea actuală de lucruri împiedică mişcarea noastră spre ceea ce merităm, pe bună dreptate
Igor Ţurcanu, consilier raional PPCD, Edineţ
Pentru mine personal, această dată constituie un eveniment de o importanţă majoră. Să mă explic. Nu trebuie de demonstrat că atât teritoriul Republicii Moldova, cât şi teritoriul României, au prezentat în permanenţă un interes geostrategic pentru marile puteri dintotdeauna.
Pământurile, locuite de strămoşii noştri din timpurile cele mai străvechi, au servit deseori drept monedă de schimb între acestea sau un simplu obiect al anexării, în dependenţă de conjunctura politică. De exemplu, Ardealul, regiune istorică din România, cu toate că populaţia majoritară o constituiau românii, de facto, era condusă de nobilimea maghiară. În 1812, Imperiul Rus şi-a extins graniţa până la Prut, pe teritoriul populat de românii moldoveni. În aşa fel, datorită unor împrejurări nefaste, poporul român a fost dezbinat de mai multe ori, pe parcursul veacurilor.
Prima încercare de unificare a avut loc în 1600, datorită lui Mihai Viteazul. A fost o exprimare a voinţei fireşti de unificare a unui popor dezbinat. Deşi atunci eşuaseră, aspiraţiile românilor de a fi împreună au rezistat în timp. Şi iată că la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia s-au adunat, venind din toate colţurile Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei, cei care şi-au spus cuvântul: noi suntem un popor, o naţiune şi dorim să fim împreună. A fost o realizare excelentă prin definiţie. Să ne aducem aminte, cu acest prilej, şi de Moşul Ion Roată, care a participat la acest eveniment, atât de important pentru cei care gândesc şi „respiră” româneşte.
Din păcate, nu tuturor le convine adevărul istoric. Unora, ziua de 1 decembrie 1918 le trezeşte repulsie, fie din inconştienţă, fie din rea-voinţă. Pentru noi, actualii moldoveni din stânga Prutului, este important să ţinem minte această zi şi să educăm viitoarea generaţie prin prisma actului Marii Uniri.
Este adevărat că în ultimii ani, după destrămarea Imperiului sovietic, au survenit schimbări majore în situaţia geostrategică din regiunea noastră. Reunificarea românilor nu mai este posibilă în formula clasică, când se reunesc două state. De la 1 ianuarie 2007, România face parte dintr-o comunitate de state cu denumirea de Uniunea Europeană, Uniune la care aspiră majoritatea populaţiei din Republica Moldova. Atingerea scopului propus de către Republica Moldova, de a deveni ţară membru al UE, de facto, ar însemna acelaşi act de unire cu România, deoarece graniţa de pe râul Prut, în acest caz, va fi desfiinţată.
În contextul situaţiei politice de astăzi, când actuala guvernare promovează ideea moldovenismului, inventând, la nivel de politică de stat, o naţiune diferită de cea română, este firesc şi absolut necesar să ne punem întrebarea: este ea capabilă să admită desfiinţarea graniţei de pe râul Prut, astfel încât Republica Moldova să devină un tot întreg cu Uniunea Europeană, inclusiv cu România, în condiţiile în care cu adevărat vorbim aceeaşi limbă? Răspunsul negativ pluteşte la suprafaţă. Iată de ce schimbarea încă urmează să se producă. Or, starea actuală de lucruri împiedică mişcarea noastră spre ceea ce merităm, pe bună dreptate.
Dumnezeu, Neamul şi Familia ne dau puterea şi vigoarea de a persevera
Victor Ciobanu, preşedintele Organizaţiei de Tineret „Noua Generaţie” a PPCD
Dintre toate trei Mari Uniri ale neamului românesc, întregirea de la 1918 este cea mai semnificativă, dar şi cea mai aproape de sufletul, simţirea şi cugetul nostru, al reprezentanţilor Noii Generaţii. Aceasta deoarece s-a produs în acelaşi secol în care ne-am născut şi noi, în care au dăinuit unele dintre cele mai remarcante personalităţi ale neamului românesc, secol în care s-au înscris în istoria omenirii unii dintre cei mai de vază martiri ai neamului nostru.
Astăzi ne mândrim şi învăţăm din patriotismul, curajul, devotamentul şi perseverenţa intelectualilor, cugetătorilor, înaintaşilor şi a oamenilor simpli, implicaţi plenar în lupta pentru Marea Unire, dar şi în păstrarea şi promovarea valorilor naţionale româneşti înainte şi după 1918, unul dintre anii cruciali pentru România.
Noi, românii basarabeni, simţim mai aproape de suflet, dar, totodată, cu durere acest eveniment. Nu ne putem bucura deplin, la fel ca şi semenii noştri din dreapta Prutului, întrucât teritoriul Basarabiei a fost rupt din trupul Ţării Mamă. Avem astăzi menirea de a continua ceea ce au început semenii noştri la începutul secolului XIX şi pe tot parcursul existenţei Neamului.
Pentru Noua Generaţie, anul 1918 are o semnificaţie dublă. În primul rând, sărbătorim, în fiecare an, la 27 martie 1918 Ziua Unirii Basarabiei cu România şi Ziua Noii Generaţii. Sfârşitul lunii martie a anului 1995, perioada de proteste a tineretului întru apărarea Istoriei Românilor, reprezintă perioada de constituire oficială a Organizaţiei de Tineret a Frontului Popular Creştin Democrat de atunci, astăzi Partidul Popular Creştin Democrat. În al doilea rând, ziua de 1 Decembrie a anului 1918, declarată astăzi Ziua Naţională a României, reprezintă ziua triumfului naţional, este ziua în care s-a desăvârşit unirea cu patria-mamă a provinciilor româneşti Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea.
Noua Generaţie a dus şi va continua cu aceeaşi ardoare să transmită flacăra patriotismului generaţiilor viitoare. Vom fi mereu, dacă va fi necesar, alături de înaintaşii noştri, stavilă în calea politicii imperialiste a unor ţări care au ca scop supunerea acestui teritoriu, dar şi în cea a politicii antinaţionale a unor partide venetice, nomenclaturiste şi cu interese străine statului în care trăim, aşa cum am făcut-o în 1995, 2000, 2002-2004.
Valorile noastre sacre, Dumnezeu, Neamul, Familia, care sunt călăuza noastră zilnică, ne dau puterea şi vigoarea de a persevera. Raportarea la strămoşi şi martiri, la realizările istorice, raportarea la valorile sacre şi idealurile noastre comune reprezintă chezăşia succesului activităţii noastre de mai departe şi vigurozitatea acesteia în timp.
Sărbătorirea zilei de 1 Decembrie ne trezeşte amintiri şi ne face să ne gândim dacă a fost sau nu în zadar munca liderilor mişcării româneşti, în general, şi a celei din secolele XVIII–XIX, în special.
De aceea, sunt absolut convins că de responsabilitatea noastră, dăruirea de sine în numele Ţării şi a Neamului, cu credinţă profundă în Dumnezeu, depinde viitorul Republicii Moldova de astăzi şi al cetăţenilor acesteia.
Revenirea la trecutul istoric, la teritoriile vechi se va putea produce doar într-o Europă Unită, Uniunea Europeană fiind punctul strategic spre care trebuie să se îndrepte cursul Republicii Moldova ca stat suveran, independent şi democratic, luat în august 1991.
Este de datoria noastră, a intelectualilor, de a fi atenţi la provocările istoriei
Eugenia Stârcea, consilier municipal PPCD, Chişinău
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la primul război mondial. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor, aşa cum notează Florin Constantiniu, în “O istorie sinceră a poporului român”, s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere între state: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat.
Actul măreţ, săvârşit acum 89 de ani, este rezultatul frământărilor întregului popor care, la anumite etape, adună în sine tot curajul naţiunii pentru a lămuri probleme ce dor înfundat şi parcă amorţit. Sunt convinsă de faptul că şi în Basarabia, în adâncul subconştientului fiecărui individ, sunt vii genele identităţii sale care, până la urmă, înving în lupta cu ideologiile implantate artificial în conştiinţă de către regimurile totalitariste.
Astfel a fost posibilă şi “revoluţia” (Declaraţia de independenţă) de la 1991, astfel vor fi posibile şi schimbările care urmează şi pe care anumite grupări politice, mai comuniste sau mai democrate, încearcă să le gestioneze în interese personale.
Totuşi, este de datoria noastră, a intelectualilor, de a fi atenţi la provocările istoriei. Ca exemplu ne-ar putea servi soarta unor popoare din Siberia, distruse aproape în totalitate de Rusia. Iată de ce, în opinia mea, şansa noastră de salvare este, alături de România, în Uniunea Europeană.
Eu sunt roman din Romania ...Pt mine ziua de 1 Decembrie este mai importanta ca Pastele si Craciuneul , este ziua cea mai importanta a poporului meu !!!
Eu sunt roman din Vaslui. 1 Decembrie este soarele nostru calauzitor. Dupa semnificatiile acestui mare act, noi romanii ne vom calauzi de-a lungul secolelor care vor eni.
ce mai sarbatoriti ziua ROMINIEI daca sunteti cu comunistii! TRADATORILOR! vreti sa va lingusiti pe linga romini! ANIMALE COMUNISTE!
Neo, ai un neon in loc de cap? Ce are puterea comunista care ne chinuie cu etnia?
Dar voi cind erati sub Ceausescu, cumva erati alt popor?
Pentru noi are , nu stiu cum pentru voi ppcdisti-comunisti!?
Am citit raspunsurile celor 6 si sunt total de acord cu ei. Felicitari fiecaruia dintre ei si noua tuturor de 1 decemrie. Sa nu iutam ca Basarabia a fost prima care s-a reunit cu Patria mama in 1818, la 27 martie, si a dat un exemplu demn de urmat celorlalte provincii romanesti.
Asa este, dar studiind bine istoria romanilor de la 1918, Basarabia s-a unit prima cu Romania pentru ca rusii comiteau tot felul de acte barbare in Basarabia: violuri, crime, furturi etc. In plus, armata ucrainenilor era cat pe ce sa ocupe Basarabia. Si atunci oare basarabenii nu s-au integrat in Romania la vremea aceea doar pentru ca numai Romania le putea garanta securitatea avutului si vietii lor si a familiilor lor? Noi cei din Moldova istorica, parte componenta a Romaniei in vecii vecilor, nu prea intelegem ce vreti voi basarabenii de fapt. Vreti vize si cetatenia romana ca sa puteti merge prin lume, sau doar ajutoare banesti si materiale ca sa poata comunistii sa se laude ca au mari realizari economice?
Opiniile din articol nu au reprezentativitate! Ati cerut doar parerea PPCD-istilor. Nu este corect! Voi stiti numai istorie istorie si iar istorie. Deschideti ochii ACUM! Si veti vedea ca Moldovenii(RM) sunt Moldoveni iar Romanii sunt Romani. Degeaba visati la timpurile demult apuse. In loc Moldovenii sa se concentreze pe nivelul de trai din propria tara, ei viseaza cai verzi pe pereti. Nu mai pretindeti ca sunteti romani. Ati fost! Acum situatia este alta. Nu va mai vindeti la dreapta si la stanga! Oare chiar nu aveti valoare?
Pentru cei ce nu cunosc prea bine situatia din RM: dragii mei, nu va mirati ca doar ppcd-istii isi dau parerea asupra unor lucruri. Sa stiti ca putini (aproape zero) dintre liderii altor partide ar vobi deschis si ferm despre adevarata noastra identitate nationala. Daca cineva nu este de acord, dati-mi exemple.
Provocatorii comunisti (Neo si altii) care vor sa ii invrajbeasca pe moldoveni cu romanii sunt invitati sa isi ia talpasita de pe acest forum
Daca s-a putut o data ,se poate si a doua oara.Asa sa dea D-ZEU!
Eu sint basarabean, dar asa si lucrez la Romania, la Iasi. Ma simt bine aici cu moldovenii romani, dar as propune ca ceea ce este azi RM sa-si schimbe numele in Republica Basarabia. Vechea Basarabie avea iesire la Marea Neagra si la Dunare, nu ca RM de azi. Ca Giurgiulesti cu 200 de metri la Dunare este o bataie de gioc. Asta cu schimbarea asa si daca vrem sa fim altceva decit Romania, pentru ca in Romania numele de Moldova este prezent la tat pasul. Aici este si riul Moldova de unde isi ia numele provincia romaneasca Moldova. Dar la noi in Basarabia asa si nu este asa riu cu numele de Moldova. Deci nu aista este numele corect al tarii noastre. Iar limba noastra sa se cheme tat limba basarabeana. Asa si nu ar sa mai fie conflicte cu moldovenii romani si toata Romania. Asta sa faca Voronin si il votam cu bine din nou, numa sa duca Basarabia pina la Marea Neagra si la Cetatea Alba.
Tu IonC nu esti moldavan, dar asa si esti basarabean cu limba basarabeana. Sa avem si noi domnitorii si regii nostri, asa si numai basarabeni din Basarabia. Sa dam gios statuia romanului Stefan cel Mare si sa nu mai vorbim de el. Punem in loc statuia lu Voronin sau lu Cotovschi care o luptat pe pamantul Basarabiei. Sa nu mai invatam nici de scriitori romani Eminescu, Ion Creanga, Alecsandri i tac dalee. Gata cu cei care o trait in dreapta Prutului in Romania. Ca dor avem si noi pe Matcovski, pe Vieru, pe Stati si alti. Si Puskin poate sa cie poetul nostru national ca dor o trait si el la Chisinau. Traiasca Republica Basarabia si limba basarabeana.
Bravo, Igor!:))))))
Cum se face IonC ca ( cacofonia se potriveste ) nemtii, un popor pe cre sper ca il respecti, nu s-au apucat sa se certe ca unii sunt prusaci, altii saxoni, altii bavarezi? Daca nu te-ai prins inca te ajut eu: nemtii sunt inteligenti si stiu ca diferentele pot sa uneasca si ca unirea face putere!
Ptr Ion: cred ca tare greu de minte esti, daca nu intelegi nimic de atata timp, sau poate esti obosit, atunci du-te si te culca
CU CE DREPT NE-AM MAI NUMI ROMANI? Redau una din gandurile unui roman de-al nostru: "Europa trebuie implicata urgent diplomatic pentru aplanarea conflictului "inventat" de fsb, sustinut prin decizii politice de americani, sustinuti si de ukrainieni si latrat cu avant de komunistii "republicii" ce nu recunoasc limba strabuna a tinutului! UNIREA TERITORIILOR ROMANESTI INTR-UN SINGUR STAT UNITAR ADMINISTRAT INTR-O SINGURA STRUCTURA ROMANEASCA IN EUROPA, ESTE SINGURA SOLUTIE REALISTA! NEMTII AU FACUT-O... NEMTESTE! ACUM E TIMPUL NOSTRU, TREBUIE SA O FACEM, LA FEL DE NEMTESTE! Sa fim clari: teritoriile romanesti luate de sovietici (cu acordul americanilor si englezilor), se intind de la nord de Cernauti (granita cu Slovacia) pana in Insula Serpilor, inclusiv... tezaurul... plus cvadrilaterul "oferit" bulgarilor! Nu doar noi am fost miseliti istoric, ci si polonezii si slovacii. Aceste teritorii se intind din Lituania si se termina pe Nisipurile de Aur... fiind pe teritorile actualelor Bielorusia, Ucraina, inventatele "republica moldova", "transnistria" si "gagauzia"; plus Bulgaria. Luati ca referinta harti si atlase dinainte de 1940! Cautati pe net adevarul! In toate aceste teritorii dreptul de a-si vota liber si democratic dorintele celor ce se simt polonezi, slovaci si romani sunt ignorate, ba chiar reprimate! Toti ce se simt romani verticali si nu slugi supuse, ar trebui sa ceara si sa sprijine demersurile politice de revendicare teritoriala pasnica a fostelor teritorii ale Romaniei, Slovaciei si Poloniei; aflate si acum sub ocupatia Bielorusiei, transnistriei si Ukrainei evident cu ajutorul trupelor rusesti. Toti lingvistii pot demonstra cu usurinta aceasi limba romana vorbita si scrisa, folosita pe tot teritoriul Republicii Moldova, la fel pentru slovaci si poloni, ei nescriind cu caractere chirilice, dar nu o fac. Trebuie sa trecem la un "lobby" activ si efectiv! Orice istoric neutru poate demonstra fara probleme apartenenta teritoriala romaneasca a teritoriilor dintre Prut si Nistru, la fel la slovaci si la poloni, dar tac... istoric! Intelectuali si istorici asta va e datoria fata de tara si de neam... Dovezile istorice documentate, care sa fie imprastiate in mii de exemplare tiparite si pe pagini de internet in romana, engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, japoneza, chineza. Adunati logic si ordonati cronologic nenumaratele dovezi din biblotecile vestice... din arhivele biblotecilor austriece, germane si ungare. Chiar si cele necontorsionate din cele engleze si americane! Majoritatea referintelor on line moderne ignora subiectul sau mint cu nerusinare! Intelectua ganditi solutii de convietuire pasnica impreuna cu vecinii de maine! Ca tot langa rusi, via urcaineni, vom trai... IN PACE! Politicieni ganditi negocieri pasnice! Daca nu noi vom cere intregirea istorica, atunci cine? De ce sa asteptam sa "ne dea" altii, daca noi nu ne obosim sa ne aparam si sustine international dreptul nostru strabun pentru care atatia au murit? Care ar fi avantajul sa nu ne recunoastem si apropia fratii si teritoriile? Ce sa mai asteptam? Exact cat am primit, atat o sa si primim pe viitor daca NOI nu ne gandim hotarat interesul national. Doar noi va trebui sa luptam mereu pentru ca international sa se respecte optiunile si drepturile noastre, ale romanilor. Polonezii au inceput stangaci, dar s-au urnit! Sa aratam lumii ca SUNTEM UNITI SI RESPONSABILI... si nici un zid inventat nu ne poate desparti sufletele! Victoria va fi cat toate meciurile si olimpiadele castigate la un loc! TREBUIE SA DOVEDIM LUMII CA SUNTEM UNITI! In Germania a existat un zid de beton si l-au daramat! La noi NU EXISTA, dar tot in el dam cu capul... De ce sa ne lasam tarati in lesa minciunilor acceptate tacit de parsiv de peste 60 de ani? Inaintasii nostrii hotarati au facut-o la 1859... noi ne gasim astazi in 2007, si noi tot parlamentam fara rost. Moldova 33,843 kmp; 3,395,600 loc; 111 loc/kmp Romania: 238,391 kmp; 22,303,552 loc; 91 loc/kmp Un viitor total: 272,234 kmp; 25,699,152 loc; 94 loc/kmp Totalul e fara teritoriile "sovieto-independente" transnistrene si gagauze... si regiunea Cernautiului! Mai mult teritoriu si populatie insemna PROPORTIONAL MAI MULTE VOTURI; deci mai multa greutate in deciziile Parlamentului Uniunii Europene. Mai multe ocazii de afaceri si deschidere de retele stabile. Deci bunastare mai grabnica pentru toti! Ifosele cu "eu sunt mai roman ca tine", NU AU NICI UN SENS POLITIC. Vom fi mai multi si mai puternici! Facandu-ne ca nu ne amintim adevarul istoric si nerecunoscandu-ne fratii, dovedim acelas infantilism balcanic de care au reusit sa profite parsiv de inteligent, toate puterile dimprejur... inafara de noi... Divide et empera... Acum e cazul sa luam o pozitie politica comuna, activa, inteligenta si sa nu mai amanam actiunile diplomatice si personale pana la unirea definitiva. Noi, toti romanii de pretutindeni trebuie sa actionam cu cap, zi de zi si sa ne impunem istoria reala contra istoriei distorsionate interesat... atat la est cat si la vest! Daca nu noi, atunci cine? Iar daca nu o facem... CU CE DREPT NE-AM MAI NUMI ROMANI?"
Un comentariu exceptional! Bravo, frate IOANE!
Lui Ion C(retinul): "Nu mai pretindeti ca sunteti romani. Ati fost! Acum situatia este alta. " Ba timpitule un popor e un popor ,nu poate fia azi chinez poimine francez iar ras-poimiine mai stiu eu ce.Numai o gasca de mankurtizati fara traditii fara istorie far demnitate poate fia azi una si miine alta....Hai sictir tembelule
B R A V O Ionash!Da Doamne sa inteleaga acest lucru mai multi romani-basarabeni.Referitor la Stalinus,esti un imbecil fara pereche.Acesti stalini ca tine au sters istoria noastra si au scris-o dupa placul lor.