- Nicoleta, recent ai avut parte de mai multe realizări şi succese. Eşti laureata Olimpiadei naţionale la Limba română şi la cea de Limbă franceză. Cum ai reuşit această performanţă? Presupun că ai avut multe nopţi albe.

- Să ştiţi că şi nopţile albe au şi ele un farmec aparte. Este grozav să admiri metamorfozele lunii pe cerul înstelat, adesea ele fiind mult mai spectaculoase decât cele descrise de autorii unor opere celebre. Şi totuşi, pentru a te bucura de laurii succesului este nevoie de multă perseverenţă, cutezanţă şi chiar insistenţă. Am studiat extraordinar de mult pentru a mă pregăti pentru aceste două olimpiade, în special pentru cea de limbă şi literatură română. Numai în ultimele două săptămâni, cât am avut frecvenţă liberă la liceu, am studiat peste 30 de titluri, exersând prin alcătuirea a 6 eseuri destul de riguroase, plus patru-cinci interpretări de texte poetice. Pentru mine a fost o experienţă extraordinară pe care, cu siguranţă, o voi repeta şi anul viitor. Sunt convinsă că fără scopuri şi multă insistenţă nu ai cum reuşi în viaţă, iar eu nu-mi doresc altceva decât să transform visele mele şi ale celor care mă înconjoară în realitate. Astfel, motto-ul meu este: „Per aspera ad astra!”

- Ştiu că aceste realizări nu sunt primele. Te străduieşti foarte mult în acest sens. Ai obţinut şi alte premii importante, nu? Ce te motivează să munceşti cu atâta râvnă?

- Motivaţia ... cred eu, este ceva ce vine din interior, fiind influenţată şi de curenţii exteriori. Pur şi simplu, îmi place să fiu implicată, să fiu într-o permanentă interacţiune cu alţii, cu oameni valoroşi. O „pasiune” de a mea este să fac voluntariat, deşi pare oarecum banal într-un secol al profiturilor. Sunt convinsă că cineva are nevoie de zâmbetul şi atenţia mea şi atunci de ce nu le-aş oferi cu cea mai mare dragoste. În ultimul timp dau preferinţă activităţilor ştiinţifice, cercetărilor. Am participat, în acest sens, la multe conferinţe. Chiar cea mai recentă activitate în acest domeniu a fost conferinţa republicană „Spre viitor”. Acolo m-am prezentat cu teza „Problemele tinerilor din Republica Moldova şi soluţiile lor. Implicarea ONG-urilor în acest sens”. M-am pregătit temeinic şi am ocupat locul I. Pentru anul acesta am pregătit două lucrări cu care sper să am succese. Este vorba de o teză la limba şi literatura română – „Criza omului contemporan la Marin Sorescu” şi o altă lucrare - „Cultura politică a tinerilor din Republica Moldova”.

- Eşti liceană. Unde îţi faci studiile?

- Am decis să-mi continui studiile la Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pentru că am simţit eu că interesele mele coincid cu principiile pe care le promovează această instituţie. În plus, profesorii sunt deschişi spre colaborare. Se creează un mediu academic optim pentru cercetări şi aprofundări în domeniile preferate.

- Este complicat ca să fii înmatriculat la liceul respectiv? Intuiesc că nu oricine reuşeşte să-şi facă studiile acolo.

- Nu este ceva ieşit din comun. Poate este ceva neobişnuit pentru Moldova, deşi în foarte multe instituţii din străinătate se practică acest sistem. Pentru a fi admis nu se cer decât cunoştinţe solide şi seriozitate din partea aplicanţilor. Desigur, admiterea se face în baza a trei teste (IQ de cultură generală şi un test la una dintre disciplinele profilului selectat), pentru a se crea condiţii egale şi corecte fiecărui elev. Ştim cu toţii cât de „veridice” sunt examenele de absolvire a gimnaziului...

- Ţi-ai făcut mulţi prieteni? Cum sunt tinerii de la Liceul Academiei de Ştiinţe?

- O, da! Am descoperit persoane minunate, care ştiu într-adevăr ce doresc de la viaţă şi ştiu cum să obţină aceasta. Sunt tineri obişnuiţi care ştiu să lucreze eficient şi calitativ, ştiu să-şi organizeze timpul astfel încât să se bucure şi de succese, dar şi să se distreze.

- Reuşeşti să faci faţă regimului solicitant?

- Eu cred că este un regim normal pentru timpurile grăbite în care trăim. Am mai zis: ador viteza, adrenalina, tot ceea ce implică lucru în echipă şi scopuri nobile. În fiecare zi merg ori la o şedinţă, ori la un training, apoi îmi pregătesc temele pentru acasă, fac sport, lucrez la mai multe lucrări odată, scriu şi poezii, discut cu prietenii, citesc cărţi bune, îmi zic rugăciunea „de noapte”, fur vreo trei-patru ore de somn şi iau o nouă zi de la capăt. Trebuie doar să intri în ritm şi-apoi lucrurile vin de la sine. Nu este doar experienţa mea, e şi cea a lui Eliade şi a altor oameni care au dorit să facă faţă chietudinii existenţiale.

- Mai ştiu că eşti împătimită după lecturi bune. Care cărţi, după tine, merită a fi citite? Opera căror scriitori îţi place s-o citeşti? Ce ne-ai recomanda?

- La acest capitol aş putea vorbi mult de tot. Îmi place Mircea Eliade. Este bine să fie citit integral. Romanul „19 trandafiri” este chiar fantastic. Mateiu Caragiale – Craii de la Curtea-veche, Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni, sunt alte două lucrări importante. De asemenea, v-aş sugera să citiţi integral opera lui Lucian Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stănescu. E minunată! Din literatura universală îmi place Franz Kafka – Castelul, Metamorfoza; Marcel Proust - În căutarea timpului pierdut; Gabriel Garcia Marquez - Toamna patriarhului ş.a. Desigur, nu îi treceţi cu vederea pe Noica, Kant, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche.

Totuşi, Blaga, Eliade şi Kafka rămân preferaţii mei.

- Meditezi şi prin intermediul poeziei. Ce înseamnă ea pentru tine? Este o formă de a fi?

- E starea de agregare în care mi-am stabilit proprietăţile spirituale. Este şi Eul în care-mi îmbrac ideile, pentru a putea hoinări mai uşor cu ele prin ghetourile sensurilor. Poezia pe care o citesc este rolul cu care mă confund, iar poezia pe care o scriu sunt eu.

- Te-ai gândit vreodată că ai putea scoate o carte cu creaţia ta? Poate deja ai nişte planuri în domeniul acesta.

- M-am gândit, dar cred că încă este prea devreme. Cel puţin nu în următorii 2 ani. Să editezi o carte cu lucrări ştiinţifice sumare este una, dar o carte cu poezii, eseuri, proze e o clonă a autorului, o imagine exactă a creatorului. Eu îmi doresc o apariţie serioasă în acest sens, o lansare care nu se face aşa, brusc, fără consecinţe de lungă durată. Va veni şi timpul. Sunt încă într-o continuă căutare de stil, de experienţe, de dimensiuni.

- Dacă ar fi să-i mulţumeşti unui om care a stat la baza formării tale, care a fost lângă tine şi care te-a susţinut în permanenţă, cine ar fi acela? Ai un mentor spiritual?

- Sunt mulţi oameni cărora aş putea să le mulţumesc, să-mi exprim gratitudinea şi tot respectul meu. Mulţumesc profesorilor mei din gimnaziu pentru colaborarea fructuoasă pe care am avut-o, în special dnelor Larisa Chirilenco (profesoară de l. şi lit. română) şi Silvia Didilică (profesoară de l. franceză). De asemenea, fac o adâncă plecăciune în faţa actualilor mei profesori care mă susţin şi-mi ghidează căutările. Un mentor spiritual...? Am descoperit un om cu suflet mare, care-mi este chiar exemplu şi mă susţine extraordinar de mult în acţiunile mele, mai ales în ceea ce ţine de domeniul literar. O colaborare care va rămâne, cred eu, nu doar la nivel de liceu. Mulţumesc din toată inima dnei Tamara Cristei, profesoara mea de limbă şi literatură română.

- În ce proiecte te-ai mai implicat? Ştiu că au fost multe. Te întreb pentru că unii la vârsta ta nici nu-şi dau seama ce şi câte pot face pentru a se dezvolta, pentru a creşte.

- Nu cred că este cazul să-mi public CV-ul acum. Sunt foarte multe activităţi. Încerc să enumăr doar câteva: formator al proiectului ”Tinerii pentru drepturile lor” de CNTM ; agent al schimbării – proiectul ”Dance4life”, studentă la „Şcoala de STATE-BUILDING” (IDRAD)… Pe lângă acestea, public poezii, proză în diverse ziare. Mai sunt şi reporter la revista „Fără TABU”. Recent am devenit membru al echipei „Semnal Junior” de la Radio Moldova. Nu obosesc pentru că îmi place. Şi iată aşa – zi de zi. Consider că niciodată nu e prea devreme sau prea târziu de a face ceva pozitiv.

- De ceva timp ai început să participi la realizarea unei emisiuni de la Radio Moldova. Despre ce este vorba?

- Jurnalismul radio şi chiar TV este un vis de-al meu din copilărie. Iată că pe jumătate s-a realizat. Am încercat câte puţin din drept, politică, economie, jurnalism, filologie. Sper, într-un final, să-mi aleg o profesie potrivită în care să mă dedic, să realizez lucruri frumoase.

Îmi place foarte mult lucrul în echipa emisiunii „Semnal Junior”. Este interesant să te deplasezi în teritoriu, să analizezi lucrurile şi să faci reportaje. Sunt diferite medii cu care poţi interacţiona: sondaje de opinie, interviuri cu persoane publice (chiar am avut posibilitatea să vorbesc cu redactorul-şef al editurii Ştiinţa), discuţii cu copilaşi de la gimnazii internat ş.a. Dar şi să faci scenariul unei emisiuni, să o prezinţi este o încercare grozavă. Voi menţine şi în continuare legătura cu TRM, pentru că a comunica este o artă care nu se epuizează nicicând.

- Eşti originară din satul Cazangic, Leova. Ce înseamnă pentru tine locul de baştină?

- Eu nu uit nici un moment frumos din viaţa mea, care mi s-a întâmplat. La Cazangic am prins setea de înălţimi, dragostea de oameni, simţul unei acute datorii faţă de ceilalţi, de aceea acesta rămâne micul meu paradis, în care stă ascunsă casa părintească şi familia mea. Cam aşa mi-aş exprima sentimentul meu faţă de locurile natale:

Acasă, dorul de baştină ne cheamă

La cuibul cald, la casa părintească.

Şi dacă mai rămânem încă oameni

Să facem satul nostru să-nflorească.

- Cum ai cunoscut tinerii din Noua Generaţie? Care a fost primul contact cu echipa de la PPCD?

- Eram în clasa a VIII-a şi am fost la Conferinţa anuală PPCD cu un profesor de-al meu, la invitaţia lui. Apoi am aflat că şi alţi tineri cunoscuţi activează aici. Venind în Chişinău mi s-a propus să fiu membru al Biroului permanent municipal. Îmi place spiritul de echipă de aici, felul de a se organiza al acestei formaţiuni. Chiar am întâlnit tineri competenţi, care îşi doresc o schimbare pozitivă pentru ţărişoara lor şi pentru aceasta îi voi admira mereu.

- Ce ai reuşit să înveţi de la ei?

- Iată că despre aceasta chiar aş putea scrie o carte. În primul rând, tendinţa de a opta pentru binele comun, solidaritatea, buna dispoziţie şi creativitatea. Suntem tineri, suntem o forţă. Doar împreună pentru binele comunităţii.

- Care sunt planurile tale în materie de studii? Te-ai gândit ce facultate vrei să faci?

- Dificilă întrebare. Parcă mi-ar plăcea să fac şi una, şi alta. Sper să mă decid măcar la anul. Vreau să fac ceva flexibil, pentru că ceea ce-i constant mă plictiseşte la un moment dat. Nu ştiu. Cu siguranţă că indiferent de opţiunea pe care o voi alege, voi continua să scriu, să public, fiind inspirată de orice rază de soare.

- Dacă ar fi să adresezi un mesaj tinerilor din Republica Moldova, ce le-ai spune?

- Împreună, cu propriile forţe, ne putem construi un viitor la noi acasă. Suntem tineri, efervescenţi, plini de idei şi avem dreptul de a reacţiona prompt la tot ceea ce se petrece în jurul nostru. Vom depăşi şi crizele economice, şi controversele politice atunci când vom constata: ”Tinerii participă – comunitatea se dezvoltă”. Moldova are nevoie de noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

- Mulţumim. Multă cutezanţă!

Lucia CUJBĂ, FLUX