- Dorina, eşti o tânără care depune mult efort pentru a obţine cunoştinţe temeinice, pentru a studia conştiincios. Cât de importante sunt pentru tine studiile pe care le faci? Crezi că datorită unei diplome de licenţă şi de master, datorită perseverenţei şi responsabilităţii te poţi realiza aici, acasă?

- Întrebarea pusă impune un răspuns concret şi tranşant în abordare. Da, este adevărat că azi, pentru mulţi tineri studiile nu mai sunt o prioritate. Eu învăţ din plăcere, nu din obligaţia de a obţine o diplomă. Evident că şi ultimul aspect e foarte important, însă la fel de important este să te simţi sigur pe propriile puteri, să munceşti cu satisfacţie şi dăruire de sine. Eu ştiu un lucru: dacă îţi doreşti ceva cu adevărat şi munceşti spre a obţine ceea ce-ţi propui, cu siguranţă vei obţine, indiferent de obstacolele şi greutăţile care-ţi sunt create. Îmi place o afirmaţie a lui Pablo Coelho: „Când îţi doreşti ceva cu adevărat, fii sigur că tot Universul lucrează pentru tine”. Iată aşa. Cred că este logic să „pipăi” realitatea. Mai ştiu că există şansa de realizare aici, acasă, numai dacă eşti perseverent. Republica Moldova este un stat tânăr, ce are un viitor promiţător. Acest viitor va fi realizat de generaţia noastră, generaţie care nu trebuie să servim drept materie cenuşie pentru străini, ci trebuie să muncim pentru propriul popor, cel care ne-a crescut şi ne-a educat.

- Ai obţinut recent chiar şi o bursă destul de importantă. Despre ce este vorba?

- Da, este adevărat. Am obţinut Bursa de Merit 2011, acordată de Asociaţia Rectorilor din Republica Moldova, în colaborare cu Centrul de Informaţii Universitare. Bursa a fost oferită celor mai buni 50 de studenţi, respectiv masteranzi din ţară, ce au o medie academică înaltă şi o activitate extracurriculară diversă şi eficientă. La început a fost o provocare, care pe parcurs mi-a oferit doar emoţii pozitive. Am trecut cu brio interviul, care anul acesta s-a desfăşurat într-o limbă străină. Ce să spun!? A fost frumos şi cu succes, în acelaşi timp.

- Acum eşti masterandă la Universitatea Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Spune-ne dacă domeniul studiat de tine la licenţă îşi vede continuarea acum, la masterat.

- Voi începe cu o scurtă retrospectivă. Studiile de licenţă le-am făcut la Universitatea de Stat din Tiraspol. Îmi doream să fac facultatea de Geografie şi numai această instituţie îmi putea oferi studii temeinice, fiind una sau poate cea mai puternică în domeniul respectiv, cu mulţi ani de experienţă şi specialişti formaţi. Iniţial mă gândeam să combin geografia cu turismul, dar, până la urmă, am ales istoria. Alegerea mea pentru studiile de licenţă a fost determinată de faptul că-mi place această direcţie de studiu. Acum, programul de master este în strânsă legătură cu studiile de licenţă. Studiul Globalizare - politici, culturi şi istorie europeană îmi oferă şansa să aplic cunoştinţele de la licenţă într-un mod diferit de cel tradiţional. Cunoştinţele geoistorice le interpretez şi prin prisma altor aspecte. Cu toate acestea, masterul îmi oferă şansa să studiez şi altceva, faţă de ceea ce am făcut anterior, iar acest lucru chiar e interesant şi util în realitatea social-istorică şi geografică.

- Şi dacă globalizarea este domeniul tău de studiu aş vrea să te întreb dacă poporul român este cumva „ameninţat” de acest fenomen? În general, care este opinia ta faţă de globalizare? Avem „posibilitatea” de a ne transforma într-o „populaţie oarecare”, aşa după cum spunea criticul social Ovidiu Hurduzeu?

- Orice popor, indiferent că este cel român sau că are altă identitate, este „ameninţat” de acest fenomen. Asta se poate întâmpla în condiţiile în care acesta nu ştie şi nu-şi preţuieşte cultura. Chiar şi în realităţile postcontemporane trebuie să ne păstrăm valorile şi tradiţiile, specificul care ne defineşte. Este corect că globalizarea impune, într-un fel sau altul, formarea unui ”global village”, fără diferenţe şi cu aceeaşi mentalitate de consum, dar asta nu ne impune să ne transformăm în omogenitate. Se impune adoptarea şi implementarea în societate a ceea ce este bun, util şi neapărat necesar din cele ce ne oferă globalizarea, fără a uita de identitatea istorică, culturală, spirituală sau socială. Consider globalizarea un fenomen inevitabil în realitatea social-economică, social-politică şi social-culturală în care trăieşte azi Globul. Totul e interdependent şi interfuncţional. Este un fenomen cu multe beneficii, dar cu şi mai multe riscuri, în special pentru statele care nu reuşesc să ţină pasul, să se racordeze corect la tendinţele impuse de marile state ale lumii.

- Crezi în educaţia nonformală. Participi la diverse proiecte, seminare, traininguri. Cât de mult te-au ajutat astfel de activităţi în stabilirea de priorităţi, în deprinderea unor abilităţi, a unor atitudini poate?

- Credeam în educaţia nonformală, însă acum sunt convinsă de utilitatea şi experienţa ce ţi-o oferă aceasta. Activităţile extracurriculare mi-au oferit posibilitatea cea mai concretă de a îmbina utilul cu plăcutul, teoria cu practica. Dintotdeauna m-am implicat în proiecte, acţiuni, seminare etc. ţinând cont de importanţa lor pentru formarea mea, de calitatea şi eficienţa informaţiei oferite. Cu siguranţă că am „profitat” din plin de beneficiile acestor activităţi. Totodată, prin intermediul lor, am devenit mai hotărâtă în afirmaţii şi acţiuni, mai insistentă şi mai decisă asupra faptului că prin multă muncă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, bineînţeles, poţi face lucruri mari.

- Ce poţi să ne spui despre activitatea ta ştiinţifică? Ai scris şi publicat mai multe lucrări, cercetări, nu-i aşa?

- Activitatea mea ştiinţifică a început odată cu studiile de licenţă, fiind coordonată de profesorul de la facultate, Valentin Constantinov. Fiind un bun specialist în domeniul istoriei, dumnealui a reuşit să mă motiveze să particip la diferite conferinţe studenţeşti naţionale şi internaţionale. De asemenea, am participat la cercuri de discuţie, dezbateri, studii în arhivă etc. Acum, la master, continui domeniul de cercetare de la licenţă, cu mici diferenţe în abordări. Totodată, m-am orientat şi spre un alt domeniu, cel etnografic. Este o disciplină destul de interesantă, ce necesită studii ample, pe care, de altfel, etnografii noştri le realizează cu succes. Sunt un începător în domeniul cercetărilor. Asta îmi dă motivaţia să muncesc şi mai departe în această direcţie.

- Acum îţi faci stagiul la Guvernul Republicii Moldova. Spune-ne mai multe despre aceasta.

- Este o oportunitate oferită de bursa pe care am obţinut-o. Am posibilitatea să fac un stagiu de practică la Guvernul Republicii Moldova, în cadrul Ministerului Învăţământului. Aici mă documentez cu privire la anumite probleme, teme pe care le am în cercetare, şi felul cum acestea sunt parte componentă a procesului educaţional din cadrul instituţiilor de profil de învăţământ.

- În timpul studiilor de licenţă ai avut posibilitatea să vizitezi tot ce s-a putut de vizitat în ţara noastră. Cu ce impresii ai rămas vizavi de potenţialul nostru turistic, vizavi de serviciile noastre? Putem deveni competitivi? Avem ce să arătăm turiştilor străini care vor fi gata să dea bani pentru a vedea ceva deosebit aici, în Republica Moldova?

- Acest aspect mai „nestatornic” al studiilor de licenţă este cel mai frumos şi util. Avem o ţară deosebită, cu locuri pe care majoritatea cetăţenilor nici nu le cunosc. Teritoriul Republicii Moldova dispune de un potenţial turistic mare, satele şi natura formează un peisaj cultural şi natural de o expresivitate rară. Pentru a deveni competitivi trebuie să investim. Este nevoie să punem în valoare specificul nostru, nu modificările şi reinventarea impusă de noile tendinţe. Străinii nu vin în Moldova pentru a vedea casele, construcţiile adaptate la condiţiile europene. Pe acestea le văd la ei în ţară. Turiştii doresc să vadă ceva original, propriu nouă, ceva distinctiv ce nu se poate de văzut în altă parte. Cu toate că nu dispunem de un management înalt al spaţiilor verzi, al ariilor şi obiectivelor protejate de stat, totuşi peisajele oferite de aceste teritorii merită tot efortul de a fi vizitate.

- Eşti originară din Măgdăceşti, Criuleni. Cât de des mergi acasă?

- Cu toate că sunt din suburbie, programul prea încărcat nu-mi permite să merg foarte des acasă. Acum de sărbători m-am bucurat puţin mai mult de această posibilitate. Deja părinţii şi fratele mă înţeleg, căci sunt obişnuiţi cu ritmul meu.

- Care este experienţa ta cu Noua Generaţie? De cât timp faci parte din familia creştin-democrată?

- Sunt parte a familiei Noua Generaţie din 2007 şi această perioadă de timp mi-a oferit doar amintiri plăcute. Am întâlnit oameni frumoşi, deştepţi, cu o experienţă de viaţă care te învaţă multe. Seminarele, universităţile de vară, taberele de muncă au fost un bun prilej de a-mi face prieteni, de a acumula cunoştinţe, de a încerca să fac şi altceva, mult mai deosebit.

- Care sunt cele mai frumoase momente petrecute alături de colegii din Noua Generaţie?

- Voi răspunde aşa cum ar răspunde orice membru al Noii Generaţii - Universităţile de Vară, cu tot arsenalul de lecţii până în seară şi petreceri frumoase până târziu. Aş mai adăuga aici şi cercurile de discuţii, şedinţele, taberele de muncă, care ne solidarizează, ne fac să ne cunoaştem mai bine şi să devenim mai puternici în acţiunile şi scopurile noastre.

- Ce pasiuni ai? Îţi faci timp şi pentru micile plăceri?

- Frumoasă întrebare, căci bune şi utile sunt gândurile ce te îndreaptă spre lucruri… la fel de bune. Când eram mică vroiam să fiu pictoriţă. Acum am rămas doar cu pasiunea de a picta în timpul liber sau când am vacanţe mici. În schimb, fac dans din plăcere, din dorinţa de a mă menţine în formă. Am dansat chiar şi în trupa de la liceu, ulterior şi în cea de la facultate. Îmi place foarte mult să citesc. Este ceea ce pot să-mi permit cel mai des. Ieşirile cu prietenii le programez în funcţie de context şi ocazii. Călătoriile, excursiile sunt mereu în gândurile mele, dar îmi fac timp pentru ele doar în vacanţe.

- Ţi-ai planificat deja ce vei face pe viitor?

- Fiecare dintre noi ne facem planuri. Pentru mine este important să muncesc în domeniul care-mi place şi să-mi întemeiez o familie fericită, căreia să-i fiu alături permanent. Astea deja la timpul potrivit şi când o vrea Cel de Sus.

- Sunt curioasă să aflu care este pentru tine cea mai mare provocare.

- Interesant. Mi-ar plăcea să fac înconjurul lumii în 80 de zile, iar principalele puncte de pe traseu să fie Tibet, nordul Indiei inclusiv, Noua Zeelandă, Hawai, Machu Pichu, Amazonia, Marele Canion, Kilimanjaro şi multe altele.

- Mulţumim. Multă cutezanţă şi perseverenţă în ceea ce faci.

Lucia CUJBĂ, FLUX