Ce vom comemora la 7 aprilie?

Despre faptul că se doreşte îngroparea adevărului vorbeşte şi graba cu care deputaţii au votat pentru instituirea zilei libertăţii, unanimitatea acestora, chiar şi a celor care un an în urmă afirmau că asemenea decizie ar dezbina societatea şi că ar trebui să aşteptăm mai întâi să-şi spună cuvântul organele de anchetă. Între timp, declaraţiile politicienilor, inclusiv a celor de la putere, sunt atât de controversate şi contradictorii, încât ei înşişi au demontat mitul revoluţiei anticomuniste. Astfel, evenimentele sunt prezentate concomitent şi ca revoltă anticomunistă, şi ca lovitură de stat, şi ca o diversiune organizată de comunişti, şi ca un „protest spontan”, cum se menţiona în cererea prealabilă a organizatorilor manifestaţiei (Coaliţia Civică Alegeri 2009) către Primăria Chişinău (iar autorităţilor municipale nu li s-a părut deloc staniu că un „protest spontan” poate fi anunţat cu câteva săptămâni înainte şi că aproximativ 20 de mii de oameni ştiau exact că vor avea chef să protesteze „spontan” într-o zi anume, la o oră anume şi pe un traseu anume).

Politicienii de la putere ştiu adevărul?

În preajma zilei de 7 aprilie, au fost lansate iarăşi mai multe declaraţii şi „producţii cinematografice” prin care s-a încercat manipularea opiniei publice. În funcţie de interesele şi de grupările dinspre care au venit declaraţiile, s-a încercat deculpabilizarea unor anumite personaje sau, după caz, ni s-a sugerat unde ar trebui căutat adevărul, arătându-se cu degetul către alţi presupuşi „eroi” ai acelor evenimente.

Preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, a comis iarăşi un act de curaj şi a spus la un post de televiziune că în actuala coaliţie de guvernământ ar fi politicieni care cunosc adevărul despre 7 aprilie: „Sunt politicieni care fac astăzi parte din coaliţia majoritară. Ei cunosc exact ce s-a întâmplat pe 7 aprilie 2009 şi ar putea oferi informaţii exacte în acest sens. Sunt personaje active. Calitatea mea de preşedinte al Curţii Constituţionale mă împiedică, la ora actuală, să mă lansez în afirmaţii de genul ăsta deoarece vizează majoritatea parlamentară, figuri politice care în prezent sunt active şi foarte prezente în viaţa publică”, a declarat Tănase.

De unde ar trebui să înţelegem că şi el ştie ce s-a întâmplat în aprilie 2009, pentru că a fost un participant activ la respectivele evenimente, alături de colegii săi de partid şi de guvernare. Nu ştiu dacă este cazul să ne extaziem şi să-i aducem cuvinte de mulţumire lui Alexandru Tănase (aşa cum sugerau unii) pentru faptul că ne-a deschis ochii. Puţini sunt cei care astăzi nu-şi dau seama că actuala guvernare încearcă să îngroape cât mai adânc taina acelor „proteste paşnice” care au propulsat-o la putere. Întrebarea este alta. Calitatea de preşedinte al CC, dar şi de fost ministru al Justiţiei, îi permite lui Tănase să tăinuiască adevărul, dacă nu chiar să mintă? Ne întrebăm dacă el a dat în vileag aceste „figuri politice” foarte active în viaţa publică, atunci când a fost citat de Procuratura Generală, încă în februarie 2010, pentru a depune mărturii în dosarul 7 aprilie? De asemenea, putem intui că Tănase nu s-a „mărturisit” nici în faţa colegului său de partid, Vitalie Nagacevschi, care a condus Comisia de anchetă pentru elucidarea evenimentelor de după 5 aprilie 2009, pentru că altfel numele acelor politicieni ar fi fost pomenite în raportul prezentat de comisie. Să înţelegem că relaţia pe care o avea atunci cu acele „figuri politice”, nu-i permitea să facă astfel de mărturisiri?

Sunt actualii guvernanţi profitori şi complici?

Un alt fost liberal-democrat, Mihai Godea, este, practic, într-un gând cu Alexandru Tănase şi afirmă că modul în care actuala guvernare investighează evenimentele de acum trei ani îl face să creadă că aceasta fie este şantajată, fie unii dintre cei care se află la putere au fost complici la eveniment. Subtilă observaţie şi, credem, făcută în cunoştinţă de cauză. Sperăm că, Doamne fereşte, actualul lider PAD nu este pe cale să se autodenunţe. Godea dă de înţeles că aceşti presupuşi complici creează doar aparenţa că ar încerca să identifice organizatorii violenţelor şi să dea un răspuns societăţii. „Oamenii trebuie să înţeleagă că această guvernare nu doreşte să scoată adevărul la suprafaţă”, a punctat fostul fruntaş PLDM, care se poziţionează astfel într-un soi de opoziţie.

Aluzia este mai mult decât clară, iar afirmaţiile celor doi trebuie să ne îndrepte către partidul condus de premierul Filat. Ne putem da seama de acest lucru şi din promptitudinea cu care a reacţionat liderul fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ. Acesta a opinat că preşedintele Curţii Constituţionale ar încerca acum „să epateze opinia publică şi să se facă vizibil prin declaraţii sonore”. „Evenimentele din 7 aprilie au fost o revoltă sinceră şi spontană a tinerilor care nu mai vroiau să trăiască într-un stat dominat de sărăcie. Alta e că pe 7 aprilie unele forţe au manipulat masele, pentru a distruge clădirile oficiale şi astfel să compromită forţele democratice”, a precizat Streleţ, mai adăugând că declaraţiile lui Tănase se înscriu într-o retorică devenită obişnuită în ultimul an şi că preşedintele CC ar trebui să fie mai rezervat în astfel de declaraţii.

Până a reaminti nişte declaraţii anterioare ale celor doi foşti adjuncţi ai lui Filat, ar fi de remarcat un detaliu important în spusele lui Streleţ, care afirmă acum, la trei ani distanţă, că tinerii s-au revoltat pentru că nu au mai vrut să trăiască „într-un stat sărac”. Nici vorbă despre pretinsa fraudare a alegerilor, care a servit drept motiv pentru revoltă. De fapt, personajele care au venit la putere pe valul acelor proteste „spontane” nici nu mai pomenesc despre fraudele invocate de ei atunci, încercând să ne facă să uităm de ele, pentru că nici până în ziua de astăzi nu au fost prezentate probele promise care le-ar certifica.

Adevărul despre 7 aprilie – o iluzie deşartă?

Dar să revenim la declaraţia lui Mihai Godea. Oare cu cât timp în urmă a avut acesta respectivele revelaţii? În 2010, de exemplu, atunci când a depus mărturii la Procuratura Generală, şi-a împărtăşit el bănuielile în legătură cu faptul că unii dintre cei alături de care se afla la putere ar fi complice la acţiunile respective? Din câte ne amintim, fostul vicepreşedinte PLDM le-a declarat procurorilor că toate evenimentele din aprilie au fost o provocare din partea fostei conduceri comuniste, după un scenariu bine gândit, care şi-a dorit „menţinerea puterii comuniste şi băgarea fricii în oameni”. Să mai fi fost Godea atunci inhibat de frică?

Nici Alexandru Tănase nu dădea semne că ar şti despre anumite „figuri politice” care ar deţine adevărul despre cele întâmplate în aprilie 2009. Mai mult, acum un an el chiar sugera că adevărul despre 7 aprilie ar putea să nu iasă niciodată la suprafaţă. „Nu a existat nici un precedent în istoria mondială, când a fost identificată sursa tulburărilor în masă. Acestea au loc spontan. Au loc multe acţiuni, statul îşi pierde capacitatea de a reacţiona, de a interveni şi monitoriza. Din punctul meu de vedere, nu va exista acel răspuns, când va ieşi cineva la televizor să spună X sau Y este vinovat. Trebuie să fim sinceri cu oamenii, să le spunem adevărul. Nu este cazul să-i minţim, pentru ca aceştia să-şi facă iluzii”, spunea Tănase pe când mai era încă în funcţia de ministru al Justiţiei. De ce a ajuns acesta acum un „vânzător de iluzii”?

Actualii guvernanţi, în afara suspiciunilor?

Când vine vorba de responsabilităţile pentru violenţele din 7 aprilie, doritori de a şi le asuma nu prea găseşti. În schimb, toată lumea este dispusă să se lanseze în declaraţi patetice, triumfaliste despre „ziua libertăţii”, despre „revoluţia tinerilor” fără de care, după cum afirmă liberalii, nu ar fi existat Alianţa şi, implicit, toate beneficiile pe care ni le-a adus aceasta. „Bineînţeles, Partidul Liberal a fost prezent în PMAN începând cu data de 6 aprilie. Noi am făcut tot posibilul ca protestele să nu degradeze în agresiuni. Aflându-ne în Piață, noi am chemat oamenii să plece din faţa clădirii Parlamentului şi a Preşedinţiei. Asta a fost implicarea PL”, aşa au răspuns liberalii, prin gura Corinei Fusu, la declaraţiile lui Tănase.

Democraţii, de asemenea, se consideră în afara oricăror suspiciuni, pentru că nu au fost printre eroii activi ai „revoluţiei”, aşa că se pot considera în drept să comande muzica la Procuratură. Şeful PD, Marian Lupu, i-a recomandat lui Alexandru Tănase să meargă cu probele la Procuratura Generală, negând că cineva dintre colegii săi ar putea fi implicaţi în respectivele evenimente. „Pe parcursul acestor ani, noi nu avem deficit de declaraţii politice. Însă avem un foarte mare deficit de probe şi de declaraţii care să fie de ajutor în procesul de anchetă”, a opinat Lupu.

Dar oare să fi uitat democratul de astăzi unde era în data de 7 aprilie 2009? Şi dacă fosta guvernare a elaborat şi a planificat acţiunile violente, a pus la cale devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului (aşa cum ne sugerează cu insistenţă puterea) pentru a compromite forţele democratice şi a se menţine la putere (deşi câştigase alegerile), membrul PCRM şi numărul doi în cadrul guvernării comuniste, Marian Lupu, nu avea cum să nu ştie despre aceste planuri şi, implicit, despre cei care au organizat violenţele. I s-a mărturisit el procurorului general, şi-a făcut mea culpa în faţa lui Zubco?

„Producţii cinematografice”, în loc de adevăr

Pe de altă parte, încă un „adevăr” despre 7 aprilie a fost lansat prin intermediul unui film anonim, un fel de substitut al adevărului pe care ar fi trebuit să ni-l prezinte autorităţile. De fapt, autorităţile chiar ne-au sugerat să-l privim ca pe un adevăr, pentru că, afirma procurorul general Valeriu Zubco la un post de televiziune foarte prietenos democraţilor, filmul ar corespunde realităţii, iar informaţiile prezentate „corespund probelor acumulate în cadrul cauzei penale” şi că acesta ar demonstra, într-adevăr, cine sunt organizatorii evenimentelor din 7 aprilie. Mai mult, am fost asiguraţi că Procuratura va investiga cum a fost posibilă această „scurgere de informaţii”, ceea ce iarăşi ar trebui să ne sugereze că informaţia care se conţine în filmuleţ este adevăr curat, furat de prin dosarele instituţiei.

Filmul care le-a fost plasat mai multor instituţii media are menirea să scoată în afara suspiciunilor actuala guvernare şi, mai cu seamă, să-l scoată basma curată pe premierul Vladimir Filat. Astfel, în film nu mai vedem practic imagini cu Filat, cu persoane din anturajul acestuia ori cu alţi lideri ai actualei coaliţii majoritare, participanţi activi şi organizatori ai protestelor din 7 aprilie.

Amintim încă o dată că partidul condus de Vladimir Filat a depus o declaraţie prealabilă prin care anunţa autorităţile locale despre desfăşurarea întrunirilor, între 6 şi 20 aprilie 2009, încă în data de 17 martie (cu aproape o lună înainte de alegeri, liberal-democraţii intuiau că acestea vor fi fraudate). În dimineaţa zilei de 7 aprilie, PLDM a depus o nouă cerere prealabilă la Primărie, pentru desfăşurarea unei întruniri, „sub formă de miting de protest împotriva fraudării alegerilor parlamentare”, între orele 14.00 şi 23.00. În aceeaşi zi, la ora 15.30, la Primărie ajunge un alt demers, semnat de data aceasta chiar de Vladimir Filat, în care este cerută anularea dispoziţiei autorităţii locale privind autorizarea celor două cereri prealabile „având în vedere imposibilitatea desfăşurării întrunirii sub formă de miting cu dezbateri privind situaţia social-economică şi politică în Republica Moldova”. Adică, formaţiunea condusă de Filat, care a depus două declaraţii prealabile pentru organizarea acţiunilor de protest, şi-a declinat orice responsabilitate, în momentul în care acţiunea era deja în desfăşurare. Chiar dacă se obligase să asigure buna desfăşurare a întrunirii, astfel încât aceasta „să nu degenereze în acte de violenţă”. Iar Primăria şi-a anulat în data de 8 aprilie, adică post-factum, dispoziţia privind autorizarea unei acţiuni care a avut loc în ajun.

Asemenea minuni juridice, cu siguranţă, pot avea loc numai la noi. În felul acesta, Vladimir Filat a fost ajutat să se spele pe mâini şi să pună pe seama altora consecinţele protestelor organizate de el, dar şi a incitărilor la violenţă, a chemărilor războinice la care acesta s-a dedat în ajunul evenimentelor. Filmuleţul anonim, lansat la trei ani distanţă, ne sugerează subtil că şeful liberal-democraţilor era în drept să ceară anularea autorizaţiei, pentru că „Coaliţia Civică Alegeri 2009”, în frunte cu Natalia Morari, a organizat dezordinile, „profitând de protestul planificat de PLDM”.

Au complotat comuniştii împotriva lor înşişi?

Filmul este lipsit de orice logică, pentru că îl vedem, de exemplu, pe deputatul transnistrean Dmitri Soin, lider al mişcării de tineret „Prorâv”, care se grozăveşte că se pregăteşte de un proces public împotriva lui Voronin. Autorii filmului ne spun că şi acest Soin a fost implicat în planul serviciilor secrete ruse de organizare a acţiunilor violente din 7 aprilie. De asemenea, şi bloggerul rus Eduard Baghirov afirmă în faţa camerei de filmat că el şi cei din anturajul său au avut drept scop răsturnarea PCRM şi a lui Voronin. Pe de altă parte, în film se afirmă că şi guvernarea comunistă a făcut parte, alături de Morari, Baghirov, Soin, de mişcările proromâneşti (coordonate tot de Moscova) din acelaşi plan de sorginte rusească, urzit tocmai de prin 2007. Adică, ar trebui să înţelegem că comuniştii înşişi, alături de toţi ceilalţi, au complotat în vederea răsturnării propriei guvernări.

Baghirov le mai trage o ţeapă structurilor de forţă

Cireaşa de pe tort (sau bomboana de pe colivă) a producţiei cinematografice despre care şefii a trei importante instituţii de drept – PG, SIS şi MAI – au afirmat că ar conţine mult adevăr şi „scurgeri de informaţi”, este relaţia lui Baghirov cu consilierul de atunci al preşedintelui Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk. Astfel, acum trei ani Tkaciuk i-ar fi promis bloggerului rus jumătate de milion de dolari pentru organizarea unor proteste violente (dar fără cadavre) la Chişinău. Autorii filmului au probat cu declaraţii făcute de Baghirov, din care ar reieşi că cei doi ar fi principalii organizatori ai violenţelor, iar procurorul general s-a grăbit să afirme că imaginile respective ar demonstra, într-adevăr, „cine sunt organizatorii evenimentelor din 7 aprilie”.

Ei bine, după ce Baghirov şi-a bătut joc, de atâtea ori, de structurile de forţă din Republica Moldova, după ce a „evadat” nestingherit de sub nasul acestora, excentricul personaj le mai dă o dată cu tifla. Miercuri, 11 aprilie, acesta a scris pe blogul său că toate declaraţiile pe care le-a făcut nu sunt decât o glumă şi o cacealma. „Sigur că este distractiv să constat că politicieni de cel mai înalt rang, inclusiv fostul preşedinte interimar, reacţionează cu promptitudine la tot ce scriu eu pe blog şi se grăbesc să vină cu explicaţii în faţa opiniei publice. Nemaivorbind de plevuşca gen ministrul de Interne, şeful Serviciului de grăniceri, directorul „cekiştilor” locali şi procurorul general.

Chiar nu vă este ruşine, domnilor? V-aţi ieşit cu toţii din minţi? Cum puteţi lua în serios, la nivel de stat, tot ce scrie undeva, la Moscova, un trol pus pe glume, care nu vrea decât să se răzbune pentru faptul că l-aţi privat de patru luni de libertate?”

Baghirov neagă că ar fi avut vreo legătură cu Tkaciuk şi că ar fi făcut „revoluţii” împreună cu acesta. Dar le recomandă autorităţilor moldovene să-şi canalizeze eforturile spre nişte ocupaţii mai utile statului şi cetăţenilor. Chiar ardem de nerăbdare să vedem cum vor reacţiona de această dată şefii instituţiilor vizate.

Fără îndoială, are dreptate Mihai Godea atunci când afirmă că această guvernare nu vrea să scoată adevărul la suprafaţă. Şi el ştie de ce, pentru că chiar dacă astăzi încearcă să se distanţeze de aceasta, el a fost şi este parte a guvernării şi ştie exact cum s-au întâmplat lucrurile. Poate că unii şi-i mai amintesc pe actualii capi ai coaliţiei de guvernământ (fără Lupu, dar cu neînfricatul Serafică), în seara zilei de 7 aprilie, la un post de televiziune, pierduţi, speriaţi, justificându-se, declinându-şi responsabilitatea pentru cele întâmplate şi lepădându-se, mai mult decât de trei ori, de cei pe care i-au scos în stradă.

Vânzoleala pe care o urmărim în aceste zile denotă aceeaşi laşitate şi aceeaşi dorinţă a politicienilor de a scăpa de orice responsabilitate pentru violenţele din 7 aprilie, de a mima un fel de căutare a adevărului şi a le unge ochii celor pe care i-au minţit şi i-au trădat. Orice nou 7 aprilie este folosit în continuare drept prilej pentru acumularea de capital politic, pentru reglări de conturi şi şantaj, pentru consolidarea puterii. Prin urmare, ne mai auzim peste un an.