Guvernul Republicii Moldova a exprimat condoleanţe familiei îndoliate şi i-a alocat acesteia 100 de mii de lei pentru cheltuielile de înmormântare. Procuratura Generală de la Chişinău a iniţiat o anchetă. Totodată, Ministerul Afacerilor Externe l-a convocat pentru explicaţii pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin.

Ambasadorul rus a făcut declaraţii de presă imediat după întrevederea de la MAEIE, susţinând: „Am discutat despre incidentul tragic care a avut loc pe 1 ianuarie. Mi-am expus regretele pe marginea cazului. În ceea ce priveşte faptul dacă pacificatorul avea dreptul să tragă sau nu, aşteptăm rezultatele investigaţiei. Nu ştiu de ce nu întrebaţi de ce a fost el nevoit să tragă. Pentru a fi mai obiectivi, trebuie să ştiţi că era un automobil furat, cu un şofer beat, care trece şi dă jos bariere, ignoră solicitările... deci s-a format un pericol pentru militari, unul a fost cât pe ce să fie călcat. Sper că mass-media va reflecta obiectiv tragicul incident. Eu vreau să vă recomand să nu faceţi campanii isterice. Nu urmaţi logica lui Vinny Pooh, care, venind în ospeţie la iepure şi fiind întrebat dacă vrea lapte sau miere, a răspuns: şi una, şi alta, şi se poate şi fără pâine. Referitor la protestul de azi, pot să vă spun că a fost o acţiune huliganică, pentru că au lovit în poarta misiunii diplomatice. Dar, oamenii au dreptul să se exprime”. Bineînţeles că aceste declaraţii au stârnit indignarea generală, care s-a concretizat într-o furtună de comentarii şi proteste.

Autorităţile moldovene au luat atitudine. Mai întâi, Ministerul Afacerilor Interne a anunţat oficial presa asupra faptului că automobilul cu care se deplasa Vadim Pisari în data de 1 ianuarie nu era furat şi, prin urmare, nu era dat în căutare. O altă precizare importantă a fost că Vadim Pisari deţinea legal un permis de conducere.

Preşedintele interimar Marian Lupu a declarat pentru presă: „Acest caz vine să ne argumenteze o dată în plus că trebuie cu acţiuni concrete, în formatul de negocieri existent, să promovăm ideea de reformatare a forţelor de pacificare, de demilitarizare a acestei structuri”. Referindu-se la declaraţia ambasadorului Kuzmin, Marian Lupu a arătat: „Reieşind din acea situaţie tragică şi pierderea unei vieţi, aş califica această declaraţie una care depăşeşte orice normă de cinism şi lipsă de tot ce este posibil”.

Şi premierul Filat a avut o intervenţie clară: „Categoric, nimic nu justifică moartea unui om. Nu au existat motive ca pacificatorul rus să ucidă un om. Este un incident foarte grav, vom efectua o anchetă deplină, pentru a răspunde la toate întrebările, pentru a-i sancţiona pe cei vinovaţi”.

Prim-vicepremierul Iurie Leancă a fost şi mai limpede: „Este regretabil faptul că ambasadorul Federaţiei Ruse, fiind convocat la MAEIE în legătură cu incidentul tragic produs în Zona de Securitate la 1 ianuarie 2012, şi-a permis comentarii sarcastice în faţa reprezentanţilor mass-media, inclusiv operând cu informaţii neverificate, precum ar fi lipsa permisului de conducere al victimei şi faptul că automobilul a fost furat. Astfel de afirmaţii sunt total nepotrivite în contextul în care în urma acelui incident un cetăţean al Republicii Moldova şi-a pierdut viaţa. Constatăm că nu este pentru prima dată când ambasadorul Valeri Kuzmin face declaraţii care nu se încadrează în uzanţele diplomatice. Considerăm că toate comentariile expuse pe marginea acestui caz tragic urmează a fi menţinute într-o albie echilibrată şi obiectivă, pentru a evita tensionarea situaţiei. Reiterez, şi pe această cale, că aşteptăm de la autorităţile ruse o deschidere maximă în cooperarea între organele competente, în mod particular pe linia Procuraturii, în investigarea acestui caz”.

Era natural ca această abordare lipsită de tact diplomatic, provocatoare chiar, din partea ambasadorului extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în Republica Moldova să determine reacţii şi manifestaţii de protest. Asemenea manifestaţii au avut loc în mai multe locuri: câteva zile la rând în preajma postului fix nr. 9 de la Vadul lui Vodă; în faţa Ambasadei Rusiei la Chişinău; în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti şi în faţa Ambasadei Rusiei la Paris. Sutele de protestatari din zona postului fix nr. 9 de la Vadul lui Vodă au cerut şi au obţinut retragerea blocurilor de beton care îngreuiază circulaţia pe traseu. La câteva zile, mai exact pe 10 ianuarie, aceste blocuri de beton au fost reinstalate, pe timp de noapte, de către pacificatorii ruşi.

Chestiunea ridicată invariabil de toţi protestatarii, mai cu seamă de cei de la Vadul lui Vodă, fiind vorba despre cetăţeni ai Republicii Moldova din localităţile noastre din stânga Nistrului, a fost cea a retragerii necondiţionate, complete şi ordonate atât a trupelor ruse de ocupaţie de pe teritoriul ţării, cât şi a trupelor de pacificare şi înlocuirea acestora cu o misiune civilă internaţională sub mandat OSCE. Ideea a fost preluată imediat în dezbaterea publică de către ziarişti, comentatori, oameni politici şi oficiali. Şi autorităţile străine au considerat prilejul potrivit pentru a-şi preciza poziţia în acest subiect.

Primii care au reacţionat au fost vecinii. Ministerul de Externe de la Kiev a arătat într-un comunicat de presă că Ucraina susţine ideea demilitarizării regiunii de securitate de pe Nistru. „Partea ucraineană confirmă disponibilitatea de a participa activ la discuţiile privind demilitarizarea regiunii, precum şi transformarea forţelor actuale de menţinere a păcii în forţe de pace sub egida OSCE”, se mai arată în comunicat. Şi la Bucureşti am avut o reacţie similară. Într-o declaraţie pentru postul public de televiziune, ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a ţinut să menţioneze: „În primul rând, deplângem acest incident tragic şi ţin să folosesc acest prilej pentru a transmite condoleanţe familiei tânărului Vadim Pisari, care a fost omorât. Este nevoie de o anchetă cât se poate de profesionistă şi completă, care să elucideze împrejurările acestui accident nefericit şi, în acelaşi timp, să vedem cum punem, alături de Ucraina şi de partenerii noştri europeni, sub semnul întrebării, această prezenţă pacificatoare a forţelor ruse. Nu vrem ca astfel de incidente să se repete şi, în acelaşi timp, susţinem, la rândul nostru, aşa cum o face şi Ucraina sau Republica Moldova, internaţionalizarea acestei forţe civile de menţinere a păcii sub egida OSCE. România trebuie să pună sub semnul întrebării prezenţa pacificatoare a forţelor ruse”.

Au urmat Statele Unite ale Americii, care, de asemenea, au subliniat necesitatea demilitarizării zonei de securitate a regiunii transnistrene. Autorităţile americane şi-au exprimat regretul în legătură cu incidentul produs la 1 ianuarie în zona de securitate şi au transmis condoleanţe în legătură cu decesul tragic al lui Vadim Pisari. „Noi îndemnăm autorităţile ruseşti şi pe cele moldovene să întreprindă paşi pentru a evita creşterea tensiunii şi să efectueze împreună o investigaţie minuţioasă. Acest incident arată necesitatea demilitarizării zonei de securitate pentru a evita astfel de incidente pe viitor. Ne alăturăm Uniunii Europene în confirmarea disponibilităţii noastre de a participa activ în discuţiile cu privire la demilitarizarea regiunii şi transformarea corespunzătoare a operaţiunii curente de menţinere a păcii de pe Nistru într-o misiune sub auspiciile OSCE în contextul soluţionării conflictului transnistrean”, se menţionează într-o declaraţie de presă a autorităţilor americane.

OSCE, fiind vizată, a avut, cum era şi firesc, o reacţie promptă: „OSCE are capacităţi să ia sub egida sa o misiune civilă de pacificare din Zona de Securitate, dar decizia de modificare a caracterului actualei misiuni trebuie luată prin consens de toţi actorii implicaţi în proces”. Declaraţia a fost făcută la 5 ianuarie de către şeful adjunct al Misiunii OSCE în Republica Moldova, Jan Plesinger, în cadrul unei întrevederi cu vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov.

Este de remarcat şi reacţia Berlinului. „Ministerul Federal al Afacerilor Externe este consternat de incidentul care a avut loc la punctul de control spre Transnistria, în care un moldovean a fost rănit mortal de către un soldat al trupelor pacificatoare ruseşti. Acest incident arată într-un mod tragic că este nevoie urgent, spre binele populaţiei afectate de conflictul transnistrean, de a conveni asupra măsurilor de întărire a încrederii şi de a revizui managementul securităţii, scopul fiind asigurarea deplasării libere şi în siguranţă a oamenilor pe teritoriul regiunii. Ministerul Federal al Afacerilor Externe este convins că doar în cadrul discuţiilor oficiale în formatul 5+2 se poate ajunge la o aplanare durabilă a conflictului. Germania este gata să susţină şi în continuare acest proces”, se spune într-o declaraţie a MAE al Germaniei. După cum vedem, această declaraţie este, ca soluţii propuse şi ca tonalitate, sub nivelul celei a diplomaţiei de la Kiev. Berlinul nu cere demilitarizarea zonei şi nici înlocuirea actualei misiuni de pacificare cu o misiune civilă internaţională sub egida OSCE.

Un punct de vedere întrucâtva similar cu cel al diplomaţiei de la Berlin a fost exprimat de „diplomaţia” de la Tiraspol. Aşa-zisul „minister al afacerilor externe” al Transnistriei a exprimat condoleanţe familiei Pisari şi s-a grăbit să precizeze: „Considerăm că concluziile pripite privind acţiunile misiunii de menţinere a păcii, în contextul incidentului, ar putea face dovada anumitor presiuni politice, fapt inacceptabil. Este necesară analizarea la masa de negocieri a tuturor problemelor existente, după ce, ca urmare a anchetei, vor fi trase concluziile relevante”. Evgheni Şevciuk, din impostura de „preşedinte al RMN”, a declarat, la 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanţii trupelor de pacificatori: „Noi considerăm că aceste trupe de pacificatori şi-au demonstrat eficienţa şi optăm pentru întărirea actualului format de control al hotarului. Considerăm nefondate orice fel de provocări din partea părţii moldoveneşti sau din partea altor parteneri pentru schimbarea formulei trupelor de pacificatori”.

După Berlin şi Tiraspol, s-a pronunţat şi Moscova. Dintr-un comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse aflăm că: „În cadrul şedinţei de urgenţă a Comisiei Unificate de Control s-a luat decizia de a crea o comisie însărcinată să investigheze incidentul. Ancheta va fi efectuată de procuratura militară rusă. Totodată, Comandamentul Militar Comun va prezenta rezultatele în trei săptămâni”. Nemaiaşteptând rezultatele investigaţiei, MAE rus a stabilit verdictul: „acţiunile forţelor de menţinere a păcii au fost în conformitate cu normele stabilite: împuşcăturile au fost efectuate în direcţia maşinii după epuizarea celorlalte măsuri de a opri vehiculul care în acel moment reprezenta o ameninţare directă pentru viaţa militarilor aflaţi la postul de control”. Cât priveşte necesitatea înlocuirii actualelor trupe de pacificare cu o misiune civilă internaţională, Externele de la Moscova au aceeaşi poziţie pe care o aveau şi cu 20 de ani în urmă: „Considerăm că mandatul operaţiunii de menţinere a păcii este în continuare necesar şi orientat spre atingerea unei soluţii prin mijloace politice paşnice, în interesul ambelor maluri ale Nistrului”.

Vadim Pisari a fost înmormântat la 3 ianuarie în satul natal, Pârâta, un sat de români de dincolo de Nistru. A lăsat în urmă o durere adâncă şi surdă în inima părinţilor şi a celor apropiaţi, a lăsat consternarea şi revolta consătenilor săi, dar şi consternarea şi revolta consângenilor noştri de pe ambele maluri ale Nistrului şi de pe ambele maluri ale Prutului. Multă lume s-a întrebat zilele acestea: oare trebuia să fie răpusă o viaţă tânără de către un soldat rus ca să ne ridicăm vocea împotriva prezenţei militare ruse în ţara noastră? După ce a fost parte în conflictul armat din 1992, Federaţia Rusă acum este „mediator” în negocierile de reglementare a diferendului moldo-rus, are ciudatul şi ilegalul statut de „garant” al reglementării, iar garanţiile ruseşti se dau întotdeauna, bineînţeles, prin pacificare. Vadim Pisari a avut o moarte nedreaptă şi absurdă. Prin moartea sa însă, Vadim Pisari pune pacificarea rusă pentru totdeauna sub un drastic semn de întrebare. Nici Moscova, nici Berlinul nu vor scăpa de acest semn de interogaţie, fiind obligate să dea răspunsuri corecte, oneste şi clare.