Cei care au nevoie de pâine, vor trebui să aştepte timpuri mai bune.

Gala spectacolelor electorale continuă

În lipsa unor mesaje consistente şi a realizărilor palpabile cu care să vină în faţa alegătorilor, politicienii îşi axează demersul electoral pe eveniment, efect şi spectaculozitate. Nici o zi fără spectacol, pare să fie deviza Partidului Liberal Democrat, care a făcut şi din simpla prezentare a listelor de candidaţi la CEC un show în plină stradă, cu discursuri şi jurăminte de fidelitate eternă faţă de electorat. A urmat apoi lansarea, cu mult fast, în campanie, când cei mai avuţi dintre politicieni ne-au promis să ne scape de sărăcie. Se acreditează ideea că, dacă aceştia au ştiut să ajungă bogaţi, ne vor înavuţi şi pe noi. Numai că de unde atâta bogăţie? S-ar putea să nu ajungă chiar pentru toţi, ci doar pentru aleşi. Şi pentru ca toţi candidaţii să se implice cu mai multă râvnă în lupta cu sărăcia, nicidecum pentru un nou prilej de spectacol, aceştia şi-au pus, cu pietate şi freamăt în suflet, semnătura pe angajamentul pentru o Moldovă fără sărăcie. Cum ne vor scăpa liberal-democraţii de sărăcie? Evident, prin luptă (pentru că toate partidele luptă astăzi cu ceva sau cineva), una aprigă, dar inegală, cu corupţia. Subiectul este cel mai la modă în actuala campanie electorală. Numai că premierul liberal-democrat a avut atâtea ocazii să lupte cu corupţia, pe care le-a ratat lamentabil, încât te întrebi dacă, până la urmă, nu ne vom alege doar cu aceste frumoase evenimente de campanie.

Lucru curios: în parte, fiecare dintre partidele aflate astăzi la guvernare jură să lupte cu corupţia, dând de înţeles că corupţii sunt în celelalte partide, nu la ei. Aceşti corupţi şi coruptibili i-au împiedicat până acum să stăvilească impetuozitatea flagelului. Pe de altă parte, ei promit să revină împreună la putere, într-o alianţă renăscută din propria-i cenuşă, cu toate viciile şi păcatele zăngănind după ei, ca tinichelele legate de coada pisicii. Şi unde-i garanţia că după alegerile din 28 noiembrie nu-şi vor da iarăşi unul altuia peste mână, apărându-şi propriii corupţi şi afaceri mai puţin la vedere.

O nouă doctrină – liberală de stânga

Dar să revenim la spectacol. După atâtea evenimente în tabăra premierului, Partidul Liberal al interimarului trebuia să născocească ceva care să pună într-un con de umbră toate eforturile concurenţilor. Şi a născocit. Nu ne referim la prestaţia de striper a şefului acestuia la clubul din Ialoveni, ci la un eveniment mai sobru şi solemn, cel de lansare în campanie. PL-ul şi-a dus cei 103 candidaţi tocmai la cetatea Soroca, unde aceştia au fost iviţi poporului, ca singurii în stare să ne scape de toate relele, tot ei singurii care ne-au redat nouă, nevrednicilor, demnitatea şi onoarea. Evident, a fost exacerbat eroismul tinerilor de la 7 aprilie, care nu au avut alt scop decât să-i aducă pe ei, liberalii, la putere. Drept răsplată, şeful liberalilor a promis iarăşi promovarea tinerilor, fără a preciza de ce nu a început promovarea chiar de la lista electorală a formaţiunii. Şi iarăşi ne bate gândul că o fi vorba doar de un singur tânăr, cel mai tânăr dintre liberali şi mai nepot dintre nepoţi.

Ideile cu care s-a avântat PL în lupta pentru fotoliile de deputat se constituie într-un conglomerat de promisiuni generale şi demonstrează, totodată, o uşoară confuzie doctrinară. Astfel, pe lângă promisiunile de a-i pune capac comunismului, evident, odată şi pentru totdeauna, de a ne duce în Europa şi a le da tot ce-i mai bun tinerilor, iar tot ce-i mai rău – corupţilor, liberalii îşi propun să realizeze două deziderate care se află, de fapt, într-o uşoară contradicţie: promovarea economiei liberale şi a politicilor sociale.

Mihai Ghimpu a revenit la vechiul refren despre o Constituţie nouă, pe care a visat atât de mult să o „ctitorească”, şi fără de care, în opinia lui, nu există cale de luptă cu corupţia. Falimentarea unei alte idei fixe a interimarului, cea a referendumului constituţional, nu pare să-l fi descurajat pe luminatul, dacă vă mai amintiţi, doctor honoris causa. Dar de ce coaliţia de guvernământ nu a reformat justiţia, Procuratura în mai bine de un an de aflare la putere, de ce a tolerat garantul Constituţiei, aşa imperfectă cum este, târgul cu funcţiile de stat? De ce nu a făcut omul instalat de Filat ordine la Serviciul Vamal şi de ce nu l-a demis premierul pe acesta după scandalurile răsunătoare de contrabandă cu ţigări? Deşi insuficiente, acestea ar fi fost câteva acţiuni concrete în măsură să dea credibilitate demersului anticorupţie, formulat de către partide, şi declaraţiilor sforăitoare ale liderilor acestora, obişnuiţi să lupte cu corupţia doar în campaniile electorale.

Ghimpu a prins drag de fotoliul prezidenţial

Dar lansarea liberalilor în alegeri a fost relevantă dintr-un alt punct de vedere. Prin gura prim-vicepreşedintelui PL, Anatol Şalaru, şeful liberalilor, Mihai Ghimpu, şi-a făcut publice ambiţiile prezidenţiale, care, până acum, deşi bănuite, nu fuseseră articulate într-un mesaj concret. Şalaru a declarat că Moldova nu are nevoie de preşedinţi profesionişti într-un domeniu sau altul, ci de unul care să aibă curajul să spună “Nu!” în faţa lui Putin şi Medvedev. Portretul viitorului preşedinte marca PL a fost conturat clar, deci, ghiciţi cine este acesta.

Cel puţin două lucruri desprindem din această declaraţie: Dacă partidele aflate astăzi la guvernare, mai puţin AMN, vor ajunge, aşa cum speră, în Parlament, este puţin probabil că şicanele şi animozităţile dintre acestea să înceteze, or, fiecare dintre capii formaţiunilor respective, în propria imaginaţie, se văd deja preşedinţi. Al doilea aspect este că Ghimpu, cel care i-a promis până în ultima clipă lui Marian Lupu să-l facă preşedinte, este şi cel din urmă dintre foştii aliaţi care-i spune în termeni clari să-şi ia rămas bun de la ideea de a mai fi vreodată candidatul unic şi irepetabil al oricărei dintre coaliţiile care va veni la putere.

Înghesuială mare la bâlciul promisiunilor deşarte

Printre alte partide care şi-au lansat recent platforma electorală se numără şi Partidul Naţional Liberal. Ca şi la referendum, PNL a pornit în campania pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie cu singurul slogan rămas liber şi nerevendicat de nimeni pe piaţa politică, cel al Unirii cu România.

Scopul declarat de liderul formaţiunii este unul eminamente pragmatic – prin unirea cu România să ajungem mai pe scurtătură în Uniunea Europeană şi, implicit, să ne rezolvăm dintr-o lovitură toate problemele legate de sărăcie, şomaj şi crize politice. Deocamdată, planurile Vitaliei Pavlicenco nu par să coincidă cu cele ale României şi, mai ales, cu ale Europei, care i-a recomandat insistent lui Traian Băsescu să semneze Tratatul de frontieră cu Republica Moldova, chiar dacă anterior declarase cu totul altceva.

Puşi pe fapte mari sunt şi condrumeţii celui mai aprig dintre luptătorii cu mafia, Sergiu Mocanu. Nu ştim dacă au speriat pe cineva declaraţiile războinice ale acestuia. Un lucru este cert, deocamdată, şi anume că primul şi cel mai important obiectiv al mişcării antimafie a fost propulsarea protagoniştilor acesteia în Legislativ, iar lupta necruţătoare cu mafia s-ar putea consuma odată cu sfârşitul campaniei electorale. Spunem aceasta pentru că este destul de greu să consideri realizabile şi realiste dezideratele fantasmagorice din programul electoral al PPNŢ, precum organizarea unui tribunal public pentru structurile mafiote, aducerea judecătorilor din Germania şi alte state europene în poziţiile-cheie ale justiţiei moldoveneşti – la Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel şi Procuratura Generală – restituirea pagubelor către populaţie etc. Mocanu se consideră singurul personaj credibil în marele spectacol intitulat „Războiul cu mafia”, pentru că, în opinia lui, partidele aflate la guvernare doar mimează lupta cu mafia, în realitate fiind controlate sau concrescute cu aceasta.

Astfel, dacă în actuala campanie electorală cele mai multe partide se declară în duel cu structurile mafiote, să nu ne trezim că după alegeri ele vor fi, sau vor rămâne, în duet cu acestea.