Zilele acestea am aflat despre o iniţiativă, în opinia mea, foarte bună a ministrului Educaţiei din România care a expediat o notă inspectoratelor şcolare din ţară, cerându-le ca festivităţile prilejuite de începutul anului şcolar să nu dureze mai mult de o jumătate de oră. Aceasta înseamnă că politicienii nu vor mai invada şcolile pentru a ţine discursuri înflăcărate nu atât de dragul copiilor, cât a profitului pentru partidele pe care le reprezintă.
.jpg)
Cu atât mai mult, au profitat de ziua de 1 septembrie politicienii noştri aflaţi deja în campanie electorală, ţinta fiind pedagogii şi părinţii elevilor, prezenţi în număr mare în prima zi de şcoală. Aceştia au ţinut-o într-un maraton continuu, tot în felicitări, urări de succese şi strângeri de mâini. Mai ales că am intrat şi în sezonul pomenilor electorale.
Astfel, am aflat cu mare bucurie şi emoţie că premierul Vladimir Filat a participat la festivităţile dedicate începutului de an şcolar la instituţiile de învăţământ din satele Nemţeni, Obileni şi Leuşeni. Probabil, şi festivităţile au fost organizate după un grafic special, ca să reuşească şeful liberal-democraţilor peste tot. Şi bine că tocmai s-a brodit şi s-a nimerit să fie presa pe acolo, altmintrelea cum aflam şi noi că Filat a donat, din banii proprii, câte 10 calculatoare şi mobilier pentru amenajarea claselor de informatică a şcolilor respective. Că altfel la ce să cheltuieşti nişte bani, dacă nu te vede nimeni.
.jpg)
Mai mult, premierul a mai dat la 1 septembrie o lovitură de imagine pentru care s-au înnegrit de invidie restul liderilor AIE. Filat a primit la Guvern un grup de elevi din clasa întâi de la Liceul „Gheorghe Asachi”, aduşi chiar de directorul instituţiei. 
Premierul le-a povestit cum munceşte el pentru viitorul lor luminos şi le-a arătat telefoanele de la care vorbeşte cu demnitarii din toată lumea şi le-a dăruit câte o carte inscripţionată chiar cu mâna lui. Dar şi liceul s-a ales cu ceva. Filat, care a privatizat toată sârma ghimpată pe care a scos-o din gardul de la frontiera cu România, i-a dăruit instituţiei o bucată din aceasta.
Deşi în vorbă actualii democraţi se declară mari contestatari ai fostului regim sovietic, în faptă ei rămân prizonieri ai tradiţiilor şi ritualurilor instituite de ideologii acestui regim, pentru că nu au nici curajul, nici bunul-simţ de a renunţa la acestea. Iar discursurile triumfaliste despre viitorul luminos şi grija până peste poate pentru „generaţia în creştere” vin anume din acea epocă atât de blamată de ei. Însă foloasele pe care politicienii noştri speră să le obţină din spectacolul dizgraţios pe care-l oferă publicului le întunecă orizontul şi le anihilează capacitatea de a-şi aprecia obiectiv propriile gesturi şi acţiuni.
Ioana FLOREA