Din cauza sintagmei poetice „întreg poporul” şi a enormului ei potenţial manipulator, această întrebare întrebătoare naşte, la rândul ei, alte întrebări la fel de întrebătoare.

Care anume? Bunăoară: Cine este „întreg poporul”? „Întreg poporul” este, pur şi simplu, „poporul” sau „poporul întreg” de la vlădică la opincă, de la mic la mare? E vorba cumva de pleroma sau plenitudinea naţiunii politice? „Întreg poporul” poate fi şi o şesime din popor, adică jumătate din o treime? Celelalte cinci şesimi de cetăţeni fac parte sau nu din ceea ce s-ar numi “întreg poporul”? „Întreg poporul” înseamnă rezultat de 100% pro şi nici o iotă mai puţin la eventualele alegeri prezidenţiale? Persoanele fără drept de vot (minorii, condamnaţii, bolnavii psihic) sau absenteiştii sunt parte a „întregului popor”? De ce este invocat ansamblul naţiunii politice şi nu modalitatea directă de alegere a şefului statului, aşa cum au declarat că şi-o doresc iniţiatorii referendumului? De ce se referă întrebarea la CINE trebuie să-l aleagă pe Preşedinte, şi nu la CUM trebuie să fie ales acesta? De ce întrebarea nu este completă, astfel încât să se refere şi la „demiterea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul”?

Cum defineşte Constituţia „poporul”? În preambulul său, Legea supremă ne spune că „cetăţenii de altă origine etnică” „împreună cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova”, iar articolul 10 specifică: „Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi”. Totodată, atunci când ne vorbeşte despre modalitatea de exercitare a votului de către cetăţenii cu drept de vot, articolul 61 al Constituţiei precizează că: „Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. Codul electoral stabileşte, de asemenea, în articolul său 2 (principiile participării la alegeri) că „cetăţeanul Republicii Moldova participă la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”, iar articolul 5 (vot direct) stabileşte că „alegătorul votează personal”.

Întrebarea este de ce reprezentanţii plenipotenţiari ai poporului, adică mult stimaţii deputaţi, nu au formulat întrebarea de o manieră clară şi corectă, ca şi în cazul modalităţii de alegere a Parlamentului: „Sunteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”? Întrebarea noastră este absolut legitimă, întrucât „întreg poporul”, ca erou colectiv în opera politică moldovenească, nu este subiect învestit cu dreptul individual de vot, acest drept revenindu-le cu titlu exclusiv, în condiţiile legii, cetăţenilor majori de ambele sexe, sub rezerva să nu fi fost privaţi de acest drept în temeiul legii.

Şi atunci, de ce au substituit stimaţii noştri parlamentari chestiunea MODALITĂŢII de alegere a şefului statului cu cea a SUBIECTULUI de vot? Răspunsurile sunt la suprafaţă. Pe de o parte, s-a urmărit gâdilarea orgoliilor populare, astfel încât poporul, scuzaţi, ÎNTREG POPORUL, să se lase uşor pe spate, topit de fericire şi satisfăcut de actul de exercitare a suveranităţii. Pe de altă parte, dacă stăm să judecăm drept, acestui măgulit ÎNTREG POPOR i se pregăteşte încă de pe acum rolul mai puţin plăcut de ţap ispăşitor pentru alegerea viitorului preşedinte, dat fiind că scenarii peste scenarii s-au urzit şi vor fi puse în aplicare pentru o recidivă moldovenească a unui recent şi deloc fast caz ucrainean.