Un eveniment de rezonanţă în cadrul acestei ediţii a fost lansarea la Chişinău a unui volum de traduceri, în special din poezia bulgarilor şi sârbilor - „Pesni slaveanstva”, semnat de Ivan Golubnicii, unul dintre fruntaşii poeziei ruseşti contemporane, dar şi un apreciat traducător de poezie.

Probabil şi din considerentul că suntem în plină campanie electorală, iar prezentarea la Biblioteca Naţională a unui membru al Uniunii Scriitorilor din Moscova putea fi considerată a avea conotaţie politică, dar, mai degrabă, din cauza carenţelor de cultură generală, la eveniment a participat, din păcate, un cerc restrâns de consumatori de cultură.

Cecen de naţionalitate, poetul Ivan Golubnicii a tradus din mari poeţi clasici, dar şi contemporani, proveniţi din Ţările Baltice, dar şi din Rusia, Ucraina. Acum câţiva ani a tradus chiar şi din Nichita Stănescu.

Recent, la iniţiativa Academiei de Arte din Bucureşti, un bun cunoscător al limbilor şi culturii slavone, poetul, eseistul şi traducătorul român Dumitru M. Ion a tradus în română un volum de poezie al lui Ivan Golubnicii, care a fost foarte apreciat de reprezentanţii clasei intelectuale din România.

„Viaţa politică îşi are drumul său, iar legăturile de prietenie între popoare, bazate pe valorile culturale, îşi au rostul şi legile lor şi nu îşi pierd actualitatea”

Poetul Ivan Golubnicii, prezent la această lansare, a declarat: „Sunt recunoscător pentru această prezentare la Chişinău. Viaţa politică îşi are drumul său, iar legăturile de prietenie între popoare, bazate pe valorile culturale, îşi au rostul şi legile lor şi nu îşi pierd actualitatea. Cu cât vom cunoaşte mai multe unul despre altul, cu atât vom avea de câştigat fiecare. Sunt plăcut surprins că astăzi, la Chişinău, este prezentat volumul meu „Pesni slaveanstva”. Istoria acestui volum este următoarea: pe parcursul câtorva decenii mă ocup de traducerea artistică a poeziei. Aşa s-a întâmplat că mă preocupă mai mult poezia Ţărilor Baltice, am tradus mulţi poeţi bulgari, macedonieni, sârbi, din poezia românească am tradus câte ceva din Nichita Stănescu şi am vrut să adun un volum cu traducerile mele, dar când am adunat toate traducerile, am observat că prevalează poezia sârbă şi bulgară şi aşa am decis să lansez un volum cu poezie sârbă şi bulgară. Este, pur şi simplu, o culegere de poeţi pe care i-am tradus. Pe unii dintre ei i-am cunoscut personal, iar alţii sunt clasici. „Pesni slaveanstva” este, în cel mai adevărat sens al cuvântului, un volum de autor”.

Referindu-se la prestigiul statutului de scriitor, în trecut şi în prezent, Golubnicii a menţionat: „La acest eveniment reprezint şi Uniunea Scriitorilor din Rusia, organizaţie care datează din 1954. În prezent, Uniunea Scriitorilor din Rusia numără peste 2000 de membri. Iar numărul scriitorilor care aderă acum la organizaţia noastră nu este foarte mare, în comparaţie cu ceea ce se întâmpla pe timpuri, dar ne putem mândri cu faptul că toate forţele culturale de limbă rusă tind să se integreze în această uniune de creaţie. Sunt şi redactorul-şef al revistei „Moscovskii literator”, care este una dintre cele mai longevive publicaţii, apare din 1958. Publicăm, în cea mai mare parte, lucrările scriitorilor moscoviţi, acordăm o atenţie sporită tinerilor, deoarece acest aspect este foarte important. În mod paradoxal, foarte multe persoane se simt acum atrase de literatură, implicit tineri. Fapt ce m-a uimit, dacă în perioada sovietică era prestigios să fii scriitor, acest statut îţi aducea respect şi o poziţie socială bună, aderând la Uniunea Scriitorilor, nivelul de trai al persoanei se îmbunătăţea considerabil, acum, şi asta, probabil, este valabil şi pentru Moldova, dar şi peste tot în lume, cariera scriitorului depinde de un anumit concurs de împrejurări, de un editor şi o editură bună, de bani, iar procesul literar este lăsat în voia sorţii. În perioada sovietică, procesul literar era organizat, era pus la punct sistemul de comercializare şi remunerării a cărţii. Şi dacă o carte era lansată la Moscova, automat apărea şi în republicile sovietice, iar poetul sau prozatorul avea mai multă posibilitate să se facă cunoscut de cititorul din diferite colţuri ale URSS. Acum asta nu se întâmplă, în schimb, astăzi a dispărut cenzura, acest lucru are şi rezonanţe negative, deoarece apare o categorie despre care e dificil s-o cataloghezi drept literatură. Literatura a pierdut mult din profunzime şi conţinut. Mai degrabă sau mai târziu acest proces de devalorizare va lua sfârşit şi valorile adevărate vor triumfa. Noi credem în asta şi sperăm că anume aşa se va întâmpla. În schimb, fiecare răspunde acum pentru ceea ce scrie, fiecare poet poate să-şi lanseze o carte, fără să fie interzis pe motive ideologice, pentru asta el poartă răspundere atât materială, cât şi morală”.

„Un poet sobru, elegant, fără excese metaforice, emfaze şi epataje”

Vorbind despre particularităţile poeziei lui Ivan Golubnicii, scriitorul, jurnalistul şi traducătorul Boris Marian a subliniat: „Poezia lui Golubnicii m-a impresionat foarte mult, este un poet contemporan de primă mână. Mi-au plăcut poeziile lui, care sunt scrise sobru, elegant, fără excese metaforice, predomină gândul, redat echilibrat (multe gânduri, puţine cuvinte), fără emfaze şi epataje, care sunt acum la modă printre poeţii contemporani. Versul lui Golubnicii poate fi atribuit clasicismului, stilul său este aproape academic, profund şi foarte armonios, dar în pofida acestei sobrietăţi, Golubnicii este un gânditor contemporan, atât prin idei, chipuri, prezentare, cât şi prin forma pe care o dă versurilor sale. La Golubnicii există echilibru între gând şi simţ poetic, fapt ce te atrage, în rezultatul căreia apare armonia. Din păcate, în poezia contemporană aproape că s-a pierdut simţul armoniei”.

„M-au uimit cunoştinţele profunde în domeniul literaturii şi culturii române pe care le posedă un om care locuieşte şi scrie la Moscova, care nu vorbeşte şi nu citeşte în limba română”

Politicianul Iurie Roşca, prezent la eveniment, a ţinut să menţioneze: „Mi-am început cariera în calitate de cercetător literar, am citit multe traduceri şi îmi plăcea foarte mult să confrunt originalul cu traducerea, înţelegând că e o muncă titanică să traduci o lucrare literară dintr-o limbă în altă, mai ales când e vorba de poezie. Consider că asemenea gen de evenimente sunt foarte importante şi m-am bucurat foarte mult să-l cunosc pe Ivan Golubnicii. Recunosc cu toată sinceritatea, m-au uimit cunoştinţele profunde în domeniul literaturii şi culturii române pe care le posedă un om care locuieşte şi scrie la Moscova, care nu vorbeşte şi nu citeşte în limba română. Am fost surprins că pot să discut cu Ivan Golubnicii despre Cezar Petrescu, pe care chiar şi mulţi dintre vorbitorii de limbă română nu l-au citit, sau despre Sadoveanu, Eliade etc.

„Consider că multe dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt din cauza că în politică sunt foarte puţini consumatori de cultură”

Eu susţin ideea lui Ivan Golubnicii că trebuie să facem tot posibilul să ne cunoaştem mai mult, să nu lăsăm politicul să se implice în cultură. Consider că multe dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt din cauza că în politică sunt foarte puţini consumatori de cultură. Unul dintre avantajele Republicii Moldova constă în faptul că se află la o periferie a două culturi: cea română şi cea rusă. Această amplasare este foarte reuşită pentru cei care pot să citească în ambele limbi, dar pot să citească şi traducerile. Este un aspect foarte interesant şi foarte important, benefic pentru nivelul nostru de cunoaştere”.

În încheierea prezentării, poetul Ivan Golubnicii a declarat: „Această vizită la Chişinău înseamnă foarte mult pentru mine, atât în plan emoţional, cât şi profesional, informativ. Organizaţia scriitorilor moscoviţi a fost întotdeauna deschisă spre colaborare cu scriitori din Rusia, dar şi de peste hotarele ei. Avem legături strânse de colaborare cu scriitori din Ucraina, Belarus, Turkmenistan, Uzbechistan, Georgia, în pofida relaţiilor politice tensionate, dar o perioadă îndelungată de timp a lipsit legătura cu colegii din Republica Moldova, noi nu eram la curent cu ceea ce se întâmplă în domeniul literaturii aici. Din fericire, apariţia lui Gheorghi Kaiurov a devenit o punte de legătură între scriitorii din Rusia şi Republica Moldova şi considerăm că datorită lui vom relua legătura, vom face tot posibilul ca literatura română, cea din Republica Moldova şi cea din România, să fie cunoscută la Moscova, în cercurile literare şi nu doar. Dacă ar fi să mă refer la acest aspect, eu nu am studiat în mod special literatura românească, cunoştinţele mele se datorează unui interes firesc pentru poezie, dar vreau să spun că sunt recunoscător vremurilor de altă dată, când apăreau traduceri în rusă ale poeţilor din România şi Republica Moldova, când această literatură era editată în tiraje mari şi era accesibilă. Datorită acestui fapt, eu pot citi acum din clasicii români şi moldoveni”.

Un prozator rus din Moldova, laureat la medaliei „A. P. Cehov”

De altfel, în cadrul prezentării volumului „Pesni slaveanstva”, a fost lansat la Chişinău şi un volum de proză, semnat de Gheorghi Kaiurov, „Pamiatiu hranimî”, care conţine povestiri scrise în ultima perioadă în Rusia şi Ucraina. Autorul a pregătit câte o variantă a acestui volum pentru cititorul din Ucraina şi cel din Rusia. „Este a treia carte pe care o lansez, editarea acestui volum în Republica Moldova este un detaliu foarte important pentru mine, precedentele două cărţi au fost editate în Ucraina. Faptul că volumele mele ajung la cititorul din Republica Moldova este foarte important pentru mine, atât ca şi scriitor, cât şi în calitate de redactor al unei reviste literare („Naşe pokolenie” - în traducere – generaţia noastră)”.

Referindu-se la proza lui Kaiurov, Boris Marian a menţionat: „În literatura moldovenească de limbă rusă a apărut un scriitor nou, cu o nouă viziune asupra lumii, cu o nouă abordare a prozei şi un nou caracter. Un scriitor talentat, care reîmprospătează literatură de limbă rusă din Republica Moldova, fapt ce îl plasează printre fruntaşii acestui curent. Lăudabil este şi faptul că Gheorghi Kaiurov scrie într-o limbă curată, vie, fără a apela la argourile şi neologismele care sluţesc limba rusă”.

Ivan Golubnicii, în calitate de reprezentant al Uniunii Scriitorilor din Rusia, i-a înmânat lui Gheorghi Kaiurov medalia „A. P. Cehov” pentru volumul „Pameati hranimî”, carte premiată de Filiala din Moscova a Uniunii Scriitorilor şi Traducătorilor din Rusia.