Printre cele de ordin politic s-a menţionat faptul că un corp electoral nu poate să substituie un corp legislativ, prin cele 33 de procente. Parlamentul este organul legislativ suprem, care este specializat în elaborarea legilor. Nu poate exista un alt organ în Republica Moldova care să substituie această funcţie legislativă. Fiindcă Parlamentul este, prin Constituţie, exprimarea concentrată a poporului. Deci, reprezintă poporul în sine. Oricare alt for nu poate fi folosit în actul legislativ, decât doar cu o titulatură consultativă. În Republica Moldova, referendumul, după cum prevede şi Constituţia, are doar caracter consultativ. Rezultatul său trebuie să fie confirmat de 2/3 din deputaţi. Această practică este şi în Uniunea Europeană. În statele UE, în general, referendumurile nu sunt utilizate ca mecanisme de modificare a Constituţiei, care reprezintă Legea Supremă în stat. Nu putem folosi referendumul, care este un mecanism de manipulare a voinţei poporului, drept mecanism de modificare a Constituţiei. În UE, referendumul are titlu consultativ pentru a adopta sau pentru a modifica o lege. Practic, nu cunosc cazuri de modificare a Constituţiei cu un procent de participare de 33 la sută. Este un non-sens juridic şi electoral. Astfel se perimează voinţa poporului. În acest caz, nu corpul electoral, nu poporul votează, ci doar o parte a poporului. O parte, de altfel foarte mică, 17 la sută, cât este necesar ca referendumul să fie validat. Reiese că a şaptea parte dintre cetăţenii cu drept de vot adoptă Legea Supremă.

Asistăm la un derapaj antidemocratic, care atestă instabilitate politică şi nelegitimitate a sistemului

Vreau să vă spun că societăţile civilizate anume prin asta se deosebesc de cele mai puţin civilizate. Nu prin economie, nu prin consum, nu prin cultură, ci prin supremaţia legii. Germania şi Japonia, care au fost distruse în cel de-al Doilea Război Mondial, au fost rase, practic, de pe faţa pământului, au supravieţuit, iar astăzi sunt cele mai dezvoltate state din lume care au sărit în post modernism, deoarece supremaţia legii este, de sute de ani, existentă în conştiinţa germanilor şi a japonezilor. Dura lex sed lex – acest principiu a fost, este şi va fi în Germania unul categoric.

Ce avem în Republica Moldova? 400 de modificări în Codul Electoral. Şi nici o lege privind acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte integrarea europeană, ci 400 de modificări care se referă la cum pot fi modificate raporturile electorale, astfel încât actualii guvernanţi să rămână la putere. Asta-i democraţie? Deja şi legea organică poate fi modificată nu cu 52 de voturi, ci cu 51. Pentru mine aceste lucruri devin deja strigătoare la cer. Modificăm Codul Electoral, modificăm actuala Constituţie, scuipând în principiile constituţionale, presând Curtea Constituţională, cerşind de la UE să facă excepţii antidemocratice, din păcate. În opinia mea, asistăm la un derapaj antidemocratic, care atestă instabilitate politică şi nelegitimitate a sistemului. În teoria politică există o teză foarte simplă: cu cât mai des se modifică cadrul legislativ, cu atât mai instabil şi mai puţin legitim este sistemul. Fiindcă oamenii nu se obişnuiesc nu norma legală, cu o lege sau alta, ci cu faptul că orice normă legală poate fi modificată în orice moment, respectiv, reguli de joc nu există şi, în acest caz, problemele trebuie rezolvate prin alte căi decât cele stabilite prin Constituţie.

Există riscul ca peste 200 000 de buletine de vot să fie falsificate

Deci, aspectul juridic al problemei este unul foarte dubios. Cu atât mai mult că în Uniunea Europeană, repet, nu există asemenea practici. Comisia de la Veneţia nu a fost de acord cu organizarea referendumului. A fost o decizie politică fără fundament juridic, venită de la secretarul general al Consiliului Europei, domnul Thorbjørn Jagland, care a venit pe 4-5 iunie şi a spus: „Faceţi aşa cum vă spun”. Personal am rămas şocat, pentru că e una când mergi în Gonduras, Sudan sau Libia şi spui asemenea lucruri şi alta este când mergi într-un stat membru al Consiliului Europei, care are Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova, care din punct de vedere teritorial şi tradiţional, este integrat în cultura europeană, unde oamenii au o cultură politică, juridică şi de consum relativ înaltă. Îl cunoaştem şi pe Montesquieu, şi pe Becart, şi pe Kant ş.a., filosofi, jurişti, cum ar fi Voltaire, Russo, care au pus fundamentul ştiinţei juridice şi politice. De aceea, rămânem stupefiaţi.

Iar consecinţele politice pe mine personal mă sperie. OSCE-ul spune că nu va monitoriza referendumul, deci dă undă verde falsificărilor. În Republica Moldova nu au votat niciodată mai mult de 20-30 de mii de oameni de peste hotare la alegeri. Acum însă au fost tipărite 200 mii de buletine de vot pentru cetăţenii de peste hotare şi avem deschise 80 de secţii de votare peste hotare, în situaţia în care nu există nici un tratat semnat cu statele în care deschidem aceste secţii de votare. În acest caz, ne întrebăm: unde vor fi aceste secţii, cine va monitoriza referendumul, pe ce bani, cum se va desfăşura acest referendum? Şi mai straşnic este că vin şi alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Apar foarte multe întrebări la care nu există, pur şi simplu, nici un răspuns.

Mai mult decât atât. În premieră, Ministerului de Externe i se oferă prerogative electorale, acesta se ocupă de tot ce ţine de organizarea acestor secţii de votare, monitorizarea procesului electoral etc. Iar Ministerul de Externe, din câte ştiu, este reprezentat de un partid politic din partea Puterii, de PLDM, care, iată, creşte în sondaje. Comisia Electorală Centrală a luat apă în gură, Curtea Constituţională tace.

Domnul Iurie Roşca a comentat, cu lux de amănunte: nu poate fi un preşedinte cu o legitimitate de 50-60 la sută, adică mai mult decât toate partidele din Parlament, care să aibă prerogative reduse. Normal că se recurge la referendumuri care pot modifica legile constituţionale, iar preşedintele va ieşi nu doar deasupra Parlamentului sau a Guvernului, ci deasupra Constituţiei, deasupra voinţei poporului. Cu ajutorul referendumului va fi manipulată, pur şi simplu, voinţa poporului, iar preşedintele îşi va consolida în aşa mod puterea, încât Kazahstanul sau Turkmenistanul ne vor părea mostre de democraţie. Or, în Kazahstan, ştiţi foarte bine, că Nazarbaev a fost ales preşedinte pe viaţă.

Singurul sistem prezidenţial care s-a păstrat în perimetrul democratic este cel american, restul au degenerat în dictaturi

Cum a spus şi domnul Roşca, şi domnul Buşilă, este vorba de un conflict iminent dintre preşedinte şi prim-ministru, dintre Preşedinţie şi Parlament, care va aduce o instabilitate cronică în sistemul politic, care va alunga investitorii, care va arunca Republica Moldova într-un pustiu geopolitic.

Cu atât mai mult că există cercetări ale unor politologi importanţi, care vorbesc despre faptul că singurul sistem prezidenţial care s-a păstrat în perimetrul democratic este cel american. Din câteva considerente: deoarece există cultură politică şi civică, fiindcă există sistem electoral majoritar, bipartidism, o economie de piaţă şi o societate civilă foarte puternică. Iată de ce nu a retrogradat. Toate celelalte ţări prezidenţiale au retrogradat în dictaturi. Iar problema, în toate cazurile, constă în faptul că preşedintele nu avea susţinere parlamentară. Or, în situaţiile create, preşedintele utiliza aşa-zisele organe de forţă să organizeze referendumuri.

Autorităţile îi ameninţă pe alegătorii care li se opun cu SIS-ul şi organele de forţă

La noi s-a ajuns până la aceea că prim-ministrul a ordonat Serviciului de Informaţii şi Securitate şi organelor de forţă să ghideze desfăşurarea referendumului. Repet, SIS-ul să organizeze şi să vegheze desfăşurarea referendumului. Ce are SIS-ul cu referendumul eu, până astăzi, nu pot să înţeleg. Imaginaţi-vă că se apropie de dumneavoastră un reprezentant al SIS, se va legitima şi, foarte prieteneşte, vă va bate pe umăr şi vă va întreba: „ce mai faceţi, ce vă mai face familia, n-ai uitat că ai o fiică, că ai serviciu?”. Formal, nu se încalcă nici o lege. Însă voi vedea cum vei dormi noaptea după asta. Deci, aceste acţiuni politice chiar deranjează. Şi asta se întâmplă în centru Europei. Uniunea Europeană tace, Consiliul Europei tace. În aceeaşi zi, la televizor se arată cum poliţia desfăşoară acţiuni de forţă, de dispersare a mulţimii. Este o violenţă simbolică, prin care aparatul de stat ne explică foarte clar că, dacă veţi ieşi la proteste contra referendumului sau împotriva rezultatelor acestuia, veţi primi, metaforic vorbind, cu bâta în cap.

Nu mai vorbesc despre aspectul economic, de faptul că 40 de milioane de lei se duc pe apa sâmbetei.

Sistemul prezidenţial nu este specific democraţiilor europene

Iar dacă e să mă refer la aspectul geopolitic, observăm că sistemul prezidenţial nu este specific democraţiilor europene. Ne referim la Alianţa care se intitulează pentru Integrare Europeană şi care vorbeşte despre norme şi construcţii europene. Or, în Uniunea Europeană domină parlamentarismul, ca un sistem considerat în democraţie net superior prezidenţialismului, despre care se spune că este ceva retrograd, învechit, depăşit de timp. Iată toate aceste lucruri ni se bagă pe gât pentru a rezolva o problemă de moment.

Dacă e să ne referim la probleme social-politice, observăm că se scindează, în continuare, societatea. Are loc fragmentarea în continuu a societăţii. Atunci când unele organe de stat boicotează referendumul, altele boicotează decretele prezidenţiale, asistăm la o tentativă de ieşire din spaţiul juridic al Republicii Moldova. Or, în situaţia creată, Puterea, în loc să coaguleze societatea, dimpotrivă, o dispersează. Iar referendumul reprezintă, de asemenea, un instrument de dispersare a societăţii.

În concluzie, vreau să vă spun că ar fi normal ca acest referendum să fie consultativ. Într-un astfel de caz, partidele care nu-l susţin, inclusiv PCRM, PSD ş.a. ar fi nevoite să se conformeze acestui act de voinţă politică sau, în caz contrar, îşi pierd din rating şi din şansele electorale. Însă, în cazul în care referendumul devine un mecanism constituţional, asistăm deja la primele derapaje antidemocratice şi evoluăm într-o direcţie nedorită pentru ţară.