1693. Sunt fericit că mă simt ombilical legat de o limbă maternă atât de bogată în originalitatea ei interioară, încât te înalţă spiritual şi este voluptos de melodioasă la auz. Ea nu geme şi nu gâfâie când e confruntată cu o gândire mai sofisticată, nu gâfâie încordată şi nu e disperată când are de-a face cu inexprimabilul, ci, dimpotrivă, se ocupă de treaba asta cu amuzament, cu morgă spaniolă şi cu fler salonard; de o limbă care nu cercetează depărtările pentru a spune ce e aproape şi nu caută în adâncuri ce e la îndemână, deoarece, fiind aproape contopită cu obiectul ei, dansează înăuntru şi în afară asemenea unei zâne a florilor; o limbă căreia îi lipsesc expresiile grandiosului, absolutului, evidenţei, dar care are o fermecătoare predilecţie pentru ideile exprimate pe jumătate, pentru sporovăiala clipei; limbă maternă care-şi ţine copiii într-o îmbrăţişare plăcută, dar din care e dificil să te desprinzi…

TEXT găsit într-un sertar

Notă. Nu ştiam de unde-i textul acesta, cine-i autorul şi ce limbă se are în vedere… Noroc de marele poliglot Eugen Coşeriu care n-a ezitat să-mi spună: „Kierkegard, filozof şi teolog danez (1813-1855). Descrie daneza, limba lui maternă. Dacă nu mă-nşel, e din „Tratat despre disperare”.

1694.

Alăptat cu graiul matern,

Am crescut în lumina cuvântului.

Nu-mi caut alt verb, mai modern,

Nici ţara nu mi-o las vântului.

Vasile NEDELESCU

1695. Un popor este cu atât mai cult, cu cât, folosindu-se mai puţin de o limbă străină, îşi face din graiul propriu un instrument mai mlădios de gândire înaltă.

George CĂLINESCU

1696. S-a spus cu dreptate că un popor nu va fi caracterizat atât prin oamenii săi mari, cât prin felul în care îi recunoaşte şi în cinsteşte pe aceşti oameni mari.

Friedrich NIETZSHE, filozof german (1844-1900)

1697. Valentin Mândâcanu este omul care a păstrat intact veşmântul fiinţei noastre şi acest veşmânt este limba română. Sursă de lumină şi adevăr, Valentin Mândâcanu este aşa cum avea să-l numească (…) publicistul Vlad Pohilă: „cavaler mereu îndrăgostit de limba română”.

(…) Lupta pe care V. Mândâcanu o poartă pentru limba română în Basarabia (..) este un destin pe care lingvistul şi l-a asumat cu toată responsabilitatea.

Recent, alături de poetul Dumitru Matcovschi, Valentin Mândâcanu a primit titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului Chişinău”. (…) Graţie efortului pe care îl depune zilnic acest cărturar pentru curăţenia şi repunerea în drepturi a limbii române în Basarabia, Valentin Mândâcanu este, pe bună dreptate, „Cetăţean de onoare al limbii române”.

Colectivul ziarului FLUX este onorat de faptul că Valentin Mândâcanu, de la început şi până în prezent, este alături de echipa noastră. Îi mulţumim pentru „Sursele de lumină” şi pentru învăţămintele şi poveţele lui părinteşti. Să ne trăieşti mulţi ani, maestre!

Redacţia FLUX, 24 iulie 2009

Notă. Am ajuns şi la felicitări… Suntem firi emotive şi ne felicităm la tot pasul, şi nu e rău, dar nu ne prea gândim că trebuie s-o facem ca nişte oameni culţi: gramatical, corect, frumos! Ne apropiem unii de alţii şi-i dăm drumul cum ne vine: „Cu Anul Nou!”, „Cu sărbătoarea!”, „Cu ziua de naştere!” ş.a. Dacă este prezent şi verbal „a felicita”, e aproape sigur că se va comite încă o greşeală: „Vă felicít…”, cu accentul pe ultimul „i”, pe când, literar, el trebuie să cadă pe primul!

Anul trecut, de Paşti, am primit o ilustrată foarte frumoasă pe care era tipărit un text: Mănăstirea „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” Vă felicită cu Luminata Sărbătoare a Învierii Domnului!”

Ce ziceţi, cărturari dumneavoastră?

De fapt, „felicitatul” acesta e dificil pentru foarte multă lume. Aici – nu fie cu bănat – greşesc şi redactorii de la „Flux”, de ex.: „…a ţinut să-i felicite cu apropierea aniversării” (23 mai 2008).

Abaterile de la norme iau uneori forme neaşteptate.

În aprilie 2008 am primit acasă un „document” semnat de viceministrul justiţiei Elena Mocanu, un act oficial (cu ştampilă!) prin care eram informat că la Minister există un grup de lucru „întru achiziţionarea lucrărilor traducerii documentelor”.

N-am înţeles nimic. Bătaie de joc!

Casa Actorului mă poftea pe data de 17 ian. 2008 la o manifestare consacrată poetului Eminescu sub genericul: „…al meu nume o să-l poarte SECOLE din gură-n gură”. Observ că în „Scrisoarea I” stă scris: SECOLII…

Şi atunci?...

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu