Conform protocolului secret al acestei înţelegeri, cele 3 state baltice, Finlanda, Polonia, România pierdeau o parte din teritoriul lor naţional sau erau încorporate în cele două imperii. Drept consecinţă a acestui act nedrept, un an mai târziu, la 28 iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice.
Pagina aceasta de istorie nefericită a fost marcată la Iaşi, duminică, 22 august 2010. Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” a donat Muzeului Unirii patru stâlpi de la graniţa de pe Prut, care au fost aşezaţi în părculeţul din incinta instituţiei amintite pentru a nu se uita de despărţirea samavolnică a fraţilor de neam, făptuită prin cârdăşia dintre fascişti şi comunişti.

După ce profesorul universitar doctor Ion Berghia, preşedintele Filialei „Constantin Stere” din Iaşi a ACPBB, a înmânat actul de donaţie directoarei muzeului, profesoara Florica Ichim, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire a victimelor acelor vremuri de restrişte pentru neamul românesc. Apoi, mai mulţi invitaţi au rostit alocuţiuni cu privire la evenimentele nefaste ce s-au succedat după 23 august 1939. Viceprimarul Iaşilor, Romeo Oltean, deputatul pentru Basarabia în Parlamentul României, Teodor Panţâru, primarul oraşului Flămânzi, Constantin Pitorac, profesorii universitari Gheorghe Popa şi Barbu I. Bălan de la universităţile din Iaşi şi, respectiv, Cluj, preotul Ion Vicovan, delegat al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, preotul Dumitru Merticaru, vicepreşedinte al ACPBB Iaşi, au emoţionat cu cuvinte pline de patriotism asistenţa formată din câteva sute de foşti refugiaţi din Basarabia şi Bucovina şi urmaşi ai acestora, membrii unor asociaţii culturale din oraş şi din ţară, majoritatea veniţi la eveniment îmbrăcaţi în haine de doliu.

A fost lansată cartea profesorului Berghia „Bătând în poarta aşteptării”, unde au fost incluse mai multe articole publicate în diferite ziare şi reviste, inclusiv editorialele din „Dor de Basarabia”, revistă pe care o conduce şi o finanţează de câţiva ani. Criticul literar Nicole Creţu a comentat această nouă carte a profesorului Berghia, elogiind publicistica de atitudine a autorului.

Comemorarea acestui eveniment nefericit au făcut-o în acest an mai multe organizaţii civice şi sindicale din România, iar Parlamentul European a adoptat, în aprilie 2009, cu o majoritate consistentă, rezoluţia prin care ziua de 23 august a fost declarată Ziua Europeană a Victimelor Stalinismului şi Nazismului.

Am văzut astfel că stâlpii, care au zădărnicit circulaţia liberă între un mal şi altul al Prutului, au ajuns obiect de muzeu. Nu mai pot împiedica pe nimeni şi nu mai produc nimănui fiori de teamă. Sunt morţi.

Cu totul alta este situaţia unor stâlpi vii, care pun altfel de graniţe, într-un mod mult mai subtil, dar la fel de periculos.

Datorită acţiunii unor astfel de stâlpi, bejenia în neagra străinătate a devenit un fel de sport naţional, îndepărtându-se de la băştinaşi mentalitatea de stăpân statornic, ea fiind înlocuită cu cea de slugă perpetuă în cele patru vânturi. Unii minoritari au ajuns să dicteze cu obrăznicie majoritarilor, cedările teritoriale ale trecutului sunt amintite, dar sunt omise cu bună ştiinţă cele ale prezentului, toate acestea îngreunând viaţa unui popor şi aşa prea încercat de necazuri.

Pe vremuri, stâlpii ţării, cu verticalitate incontestabilă, electrizau masele care îi urmau fără şovăire.

Astăzi unii stâlpi s-au plecat ca trestia sub povara corupţiei, minciunii, traficului de tot felul, hoţiei, indiferenţei. Şuieratul lor pe alte strune de sârmă ghimpată mai otrăveşte auzul şi strecoară veninul în inimi curate şi încrezătoare. Dezgolesc fără ruşine rămăşiţa unei ramuri putrede, cu care cer votul. Cu greu te poţi feri din calea lor şi uşor poţi merge, fără să ştii, urmându-le calea.

Iată de ce, măcar acum, proverbiala noastră înţelepciune de pe urmă va trebui să devină isteţimea de mai întâi, singura în stare să ne ferească de posibile viitoare sârme ghimpate.

Iuliu Laurian Popovici, pentru FLUX