Potrivit buletinului Monitorul Social, prezentat marţi, 17 august, la IDIS „Viitorul”, pentru a asigura o viaţă normală persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile trebuie să facă mai multe eforturi pentru a le garanta exercitarea drepturilor fundamentale. Aceasta înseamnă că statul trebuie să le ofere posibilitatea de a primi educaţie pentru a putea participa la viaţa politică şi civică a ţării. Cu atât mai mult cu cât, la 9 iulie curent, Parlamentul a ratificat Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Expertul în politici sociale şi dezvoltare, Viorica Antonov, este de părere că persoanele cu handicap sunt supuse marginalizării încă de pe băncile şcolii. „Din cauza condiţiilor economice, în şcolile speciale lipsesc tehnologii adaptive pentru limitări de vedere, auz şi mobilitate. Însăşi noţiunea de şcoală specială le face pe persoanele cu dizabilităţi să se simtă diferite de semenii lor”, susţine ea. Expertul le sugerează autorităţilor să adopte o Concepţie a Educaţiei Incluzive, care ar permite o integrare efectivă în comunitate. La acest moment, nici măcar programele de studii speciale nu sunt disponibile pe pagina de internet a Ministerului Educaţiei sau sunt învechite. Felul în care sunt construite locuinţele marchează viaţa persoanelor cu handicap. „Politica de opţiuni de locuinţe pentru aceste persoane trebuie să înceapă de la scara sau parterul propriei locuinţe, fără ca aceasta să fie deplasată într-un mediu mai puţin socializat. Cea mai proastă soluţie este construirea unor locuinţe specializate, care devin adevărate ghetouri, izolând persoanele cu dizabilităţi, făcând şi mai dificilă sarcina de integrare”, a mai menţionat Viorica Antonov.

Şi dreptul la muncă este unul doar parţial asigurat, în condiţiile în care angajatorii se feresc de persoane în cărucior, iar contractul de muncă la domiciliu al acestora nu este reglementat. Pentru a evita discriminarea la angajare, studiul respectiv recomandă includerea în Codul Muncii a posibilităţii de a lucra în măsura posibilităţii, cum ar fi la domiciliu. Angajatorii trebuie somaţi, la rândul lor, să nu pună la interviu întrebări referitoare la handicap. Decizia de angajare ar trebui luată doar în baza calificării. Pensiile de invaliditate ar trebui substituite cu pensiile de asigurare socială. Pe durata procesului de reformare a sistemului de pensii, autorităţile trebuie să se asigure că aceste persoane nu suportă pierderi de venituri la trecerea de la pensia pentru pierderea capacităţii de muncă la pensia pentru limita de vârstă.

Expertul în politici sociale, Lucia Gavriliţă, a insistat asupra necesităţii modificării definiţiei de invaliditate şi a metodologiei de evaluare a handicapului. „Definiţia actuală este una învechită şi nu face decât să umbrească şi mai mult imaginea acestor persoane în societate”, consideră ea.

Autorii studiului pledează pentru crearea unei instituţii naţionale independente de apărare şi de promovare a drepturilor persoanelor cu probleme psihice şi dizabilităţi. Asta în condiţiile în care numărul acestor persoane este în creştere de la un an la altul.