Urmărind spectacolele de prost gust din Parlament, şi atunci când candidatura la funcţia de şef al statului era din partea comuniştilor, şi atunci când era din partea Alianţei, m-am întrebat de ce actualele partide parlamentare procedează în felul acesta. Doar pe toţi cei din Parlament i-au ales, în definitiv, nu dúşmanii străini, ci oamenii acestei ţări. Da, cei care i-au ales sunt diferiţi, au viziuni diferite asupra felului cum putem face viaţa tuturor mai bună, cum putem consolida statul nostru, cum putem rezolva marile probleme cu care se confruntă Republica Moldova şi cetăţenii ei, DAR aceşti alegători nu sunt în stare de război între ei. De ce atunci partidele parlamentare au pornit măcelul politic în care au atras întreaga ţară?

În mod cert, ţara noastră se va confrunta cu probleme de importanţă istorică şi vitală, când va fi absolut necesară solidaritatea tuturor partidelor, şi de la guvernare, şi din opoziţie, şi parlamentare şi extraparlamentare. De asemenea, în următoarea perioadă, în politica moldovenească vor guverna coaliţiile din mai multe partide, care pot fi formate la fel numai în bază de dialog şi compromis în numele ţării. De aceea, este extrem de important să înţelegem de ce actualele partide au procedat într-un mod atât de impardonabil şi, în general, ce le lipseşte actualilor politicieni din eşaloanele superioare ale puterii în stat ca să poată guverna ţara în stabilitate şi spre zile mai bune.

De fiecare dată când priveam un nou episod din epopeea alegerii preşedintelui, gândul mă ducea la povestirea biblică cu judecata lui Solomon. În mod sigur, marea majoritate a cititorilor cunosc subiectul, dar totuşi insist să ni-l amintim, într-o formă concisă, pentru că nu sunt sigur dacă mai-marii partidelor parlamentare de la noi au citit şi, mai ales, au înţeles ceva din învăţătura acestei judecăţi. Dacă înţelegeau, atunci procedau altfel.

Aşadar, povestirea. Au venit, odată, la regele Solomon două femei care se certau de la un prunc. Fiecare dintre ele susţinea că pruncul este al ei, iar copilul celeilalte a murit. Şi nimeni nu le putea face dreptate, căci nimeni nu ştia şi nu putea afla adevărul.

Regele asculta liniştit şi văzând cum gâlceava dintre cele două femei nu contenea şi-a dat seama cum poate descoperi cine este mama adevărată a copilului. S-a ridicat deodată cu hotărâre şi a ordonat străjerilor: „Aduceţi-mi sabia să tai acest copil în două şi fiecare mamă să ia câte o jumătate, căci altfel, văd, că nu se pot împăca!”

Una dintre femei a rămas mută de uimire, neştiind ce să zică, dar cealaltă a strigat sfâşiată de durere şi plângând: „NU! Nu-l omorâţi! Nu faceţi asta, mai bine renunţ eu la el, dar să trăiască. Mai bine daţi-i-l ei, decât să moară copilul”.

În acea clipă, regele Solomon a ştiut că aceasta e femeia care spunea adevărul. A privit-o cu bunătate şi i-a zis: „Fără nici o îndoială tu eşti mama pruncului, căci dragostea ta este capabilă de orice sacrificiu şi numai o mamă adevărată ar fi în stare de orice pentru a-i salva viaţa copilului. Ia-ţi fiul şi mergeţi cu pace la casa voastră”.

Revenind la povestea tristă a realităţii noastre, ne întrebăm: de ce partidele parlamentare au refuzat să cadă la înţelegere şi să voteze şeful statului, preferând să tragă fiecare cât poate la turta sa, să uite de interesul oamenilor care i-au votat, să calce în picioare interesul naţional? Ce le-a lipsit partidelor ca să identifice o soluţie potrivită pentru situaţia dificilă, să procedeze aidoma regelui Solomon?

Răspunsul este la suprafaţă. Le lipsesc două calităţi fundamentale, necesare oricărui om politic şi de stat căruia cetăţenii i-au încredinţat viitorul lor şi al ţării.

Prima ar fi dragostea pentru oameni. Dragostea adevărată care, asemenea mamei din povestire, este capabilă de orice compromis şi sacrificiu. Politicienii noştri guvernanţi şi parlamentari s-au arătat foarte departe de interesele şi problemele alegătorilor care le-au dat votul şi incapabili de jertfă în numele celor mulţi şi necăjiţi.

Ne amintim cu toţii anul 2005, când deputaţii creştin-democraţi, după un gest asemănător de sacrificiu în numele stabilităţii politice şi al interesului naţional, votând în mod conştient pentru candidatul unui partid rival şi, implicit, împotriva propriei imagini, nu numai că nu au fost apreciaţi pentru asta, dar au fost supuşi unei campanii de denigrare fără precedent tocmai de cei care astăzi s-au comportat ca laşii şi reprezentanţii falşi ai poporului.

Cea de-a doua calitate fundamentală care le-a lipsit cu desăvârşire partidelor parlamentare ca să rezolve problema alegerii preşedintelui în stilul regelui Solomon este înţelepciunea.

Regele Solomon, în rugăciunile sale către Domnul, nu cerea nici bogăţii şi nici putere. Nu dorea nici victorii nenumărate peste duşmani şi nici viaţă lungă şi lipsită de griji. Tot ce îndrăznea Solomon să ceară era înţelepciune, ca să poată conduce poporul său, ca să poată deosebi binele de rău. Or, reprezentanţii partidelor parlamentare au dovedit contrariul, că stăpânesc reversul înţelepciunii, că nu-i interesează nimic altceva decât anume puterea, nimicirea rivalilor, bogăţiile şi viaţa fără griji.

Adevărul despre înţelepciunea lui Solomon a cuprins repede toată ţara şi supuşii lui mulţumeau lui Dumnezeu că le-a trimis un rege drept şi bun. Şi la noi la fel, adevărul despre incapacitatea partidelor politice de a rezolva o problemă importantă pentru pacea şi stabilitatea în ţară, de asemenea, este pe buzele tuturor oamenilor. Numai că moldovenii noştri nu au cui mulţumi pentru păcatul alegerii greşite, ei trebuie să-L roage pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze în fruntea ţărişoarei noastre alţi politicieni, adevăraţi, care au înţelepciune şi dragoste pentru oameni. Altfel, totul e pierdut.

Mihai ADAUGE, pentru FLUX